Criminalitatea fiscală a atins un nivel de peste 13% din PIB (2022) iar asta ne aşază pe locul 2 în Europa, după Albania.
Criminalitatea fiscală nu mai este doar ”mare”, a devenit ”măruntă””, un cancer care a metastazat în toate cotloanele din România.
Criminalitatea fiscală este o insultă la adresa oamenilor şi companiilor care lucrează din greu şi îşi plătesc toate taxele, impozitele şi contribuţiile.
Criminalitatea fiscala mărunta este combătută peste tot în lume prin obligativitatea plaţilor digitalizate. Până şi în cele mai amărâte pieţe de mâncare din India plăţile sunt făcute pe telefon prin QR code. Nu-i aşa că vă pufneşte râsul când vă imaginaţi plăţi făcute obligatoriu pe telefon prin QR code în Dorobanţi şi Bucur-Obor?
Nu este sigur că CSAT şi Serviciile vor reuşi să se lupte cu criminalitatea fiscală mare, dar oamenii şi companiile care muncesc din greu şi îşi plătesc toate taxele, impozitele şi contribuţiile le ţin pumnii.
Dar, Nicuşor Dan, daca tot discuţi cu CSAT şi Serviciile, poate deschizi şi subiectul dezindustrializării, închiderea cu nemiluita de fabrici, uzine şi combinate ne-a dus la un deficit de balanţă comercială de circa 10% din PIB (2024), aşezându-ne pe locul 10 în lume, de data asta într-o companie mai selectă, după Grecia.
Uite, un exemplu. În urma cu aproape 10 ani izbucnea scandalul Hexi Pharma şi, alimentat de acesta, ”influenceri” din piaţă au lansat o campanie de denigrare împotriva Antibiotice Iaşi. L-am rugat pe Klaus Iohannis să ridice problema in CSAT, pentru că intenţia era foarte clară, se dorea închiderea fabricilor de medicamente din România.
Nimănui nu i-a păsat. Dacă în 2016 cota de piaţă a producătorilor de România era de circa 40% azi, în 2025, ea este estimată la maximum 20%. Daca vă uitaţi la exporturile de medicamente din România, însumate, ele reprezintă mai puţin decât exporturile unui singur producător din Ungaria.
Dar să lăsăm în pace industria farmaceutică. Au fost închise sau aduse în pragul închiderii unităţi mult mai mari, fabrici, uzine şi combinate de chimie, metalurgie, siderurgie, construcţii de maşini sau apărare.
Dezindustrializarea României este un proces complicat, care trebuie investigat în amănunţime. Şi chiar dacă nu mai putem face nimic pentru trecut, trebuie să facem ceva pentru viitor, pentru că se perpetuează obiceiuri vechi, care vor duce la închiderea în continuare de fabrici, uzine şi combinate din România. De exemplu, cu toţii suntem conştienţi ca liberalizarea preturilor la energie de la 1 iulie va crea probleme suplimentare în industrie, dar nimeni nu a ieşit cu un plan de măsuri.
Închiderea sau aducerea în pragul închiderii a fabricilor, uzinelor şi combinatelor de chimie, metalurgie, siderurgie, construcţii de maşini şi apărare este un atentat la siguranţa naţională.
Dar hei, nu va luaţi după un Decreţel paranoid care vorbeşte de 10 ani despre nevoia unui plan pe termen lung de industrializare, de fabrici, uzine şi combinate cât vezi cu ochii, pentru a stopa toate deficitele cunoscute şi necunoscute. Propunerile făcute de frica Comisiei Europene, în grabă şi la grămadă gen CASS pe pensii, impozit progresiv, taxă de solidaritate, creşterea impozitului la jocurile de noroc şi baruri, privatizarea companiilor de stat, creşterea TVA, creşterea impozitului pe dividende – vor avea (poate) efect imediat însă, pe termen lung, iar o sa avem deficite pentru ca nu avem industrie.
