"Pot sa ajut si eu, va rog?"
Recent, am auzit aceasta expresie, de la un voluntar. Tanar, fara obligatii, entuziast. Un om liber. Mai tarziu am aflat ca era un IT-ist de succes. Freelancer. Un om simplu, dornic sa ajute, care a intrebat timid la intrare:"am nimerit bine?". Eram si eu la sediul unde se strang semnaturi pentru "Oameni Noi in politica". Impreuna cu o echipa stransa de nicaieri si de pretutindeni, coordonata de un om energic, am indosariat tabele cu semnaturi, am lipit etichete si tot ce mi s-a cerut.
Am facut altceva decat facusem ani de zile la rand. De fapt, nu mai facusem de mult. Atat de mult ca uitasem sa pun osul la munca de jos. M-am lasat ghidat, cu placere, de un om pe care nu-l vazusem niciodata si pe care l-am simtit determinat sa faca din acest proiect unul de succes. M-am simtit din nou util unui ideal. Al altor persoane.
Din discutiile purtate cu membrii echipei pe care i-am cunoscut atunci, am aflat ca alti voluntari au nevoie de un serviciu specializat, strict pentru un proiect care poate ajuta enorm comunitatea biciclistilor din orice oras mare. A doua zi faceam o intalnire cu un antreprenor de succes, care ar fi putut sa dea o mana de ajutor. I-am prezentat proiectul, i-am subliniat ca este pentru niste voluntari si nu am niciun interes personal. Sau am, ca biciclist. I-a suras ideea si la sfarsit mi-a spus: "maine iti trimit costurile si mergem inainte". Daca v-as spune ca patronul respectiv are o cifra de afaceri de cateva milioane de euro pe an, sute de mii de euro profit anual, ca are bicicleta si s-a vaitat ca nu iese cu ea din cauza conditiilor de nesiguranta, ce ati spune? Daca v-as mai spune ca o ora mi-a vorbit de cat de greu gaseste oameni, ce parere aveti? A te vaita ca antreprenor este o virtute de asistat social. Asa ca, am preferat sa caut si alte variante, mai putin dependente de "capitalism".
Dragi colegi, antreprenori, freelanceri sau mari patroni. Uneori, nu este vorba numai despre bani. Ne vaitam ca Romania nu are una-alta, ca politicienii nu fac nimic pentru tara, ca tinerii sunt nepregatiti, ca nu avem spitale sigure si educatie aleasa. Asa este. Sigur, multe lucruri trebuie schimbate. Dar, in afara de bani pentru noi, ce facem pentru comunitati? Pentru tineri sau batrani? Ce facem sa le fie mai bine copiilor nostri, daca vrem sa nu plece din tara, fara sa se uite in urma? Injuram guvernul, indiferent de coloratura politica. Asta stim bine. Spunem ca nu avem predictibilitate si, de multe ori, singurul reper la vietii noastre se rezuma la profit. Nu riscam sa ajungem sclavii banilor? Sau mai rau, numai al muncii?
Desigur, orice patron vrea bani. Succes. Recunoastere. Dar, sa lasam putin vrajeala si sa nu mai iesim in media inducand ideea ca suntem buricul pamantului daca creem locuri de munca, iar statul trebuie sa ne fie recunoscator. Nu dragi colegi, antreprenori, in opinia mea, locurile de munca pe care le oferim au ca unic obiectiv propriul buzunar. Daca ne merge bine, vrem sa ne extindem. Daca ne merge rau, ne doare-'n cot de locurile de munca. Asta cu statul, cu impozitele si taxele pe care le platim ulterior, vine ca o consecinta a faptului ca vrem mai mult. Daca noi nu am fi lacomi sau dedicati antreprenoriatului ne-am multumi cu putin. Nu am mai plati nimic la stat, dar nici nu am castiga mai mult.
Poate ca, multi nu veti fi de acord, dar, in opinia mea, in Romania se traieste mai bine decat in multe tari din occident, ca sa ne oprim la Europa. Asta nu insemna ca trebuie sa fim multumiti si sa nu mai vrem sa evoluam. Sa nu ne dorim mai multe realizari personale. Dar, cum ramane cu tara? Cu orasul? Cu sectorul? Cu cartierul si tot ce tine de el? Toate fac parte din viata noastra. Cati dintre noi facem voluntariat, macar o data pe luna, ca sa nu uitam de unde am plecat? Cati mergem in scoli, licee sau facultati ca sa le dam repere tinerilor? Cati dintre noi vizitam azile de batrani ca sa nu uitam ca o sa fim si noi in varsta. E adevarat, unii doneaza sau redirectioneaza o parte din impozitul pe profit, dar eu cred ca tara are nevoie acum, mai mult ca oricand, de noi, ca oameni. Are nevoie de calitatile noastre de antreprenori si in politica si in mediu social. Si in arta si in sport. Si in mediu si in cultura. Toate ne definesc ca popor.
Din pacate, strainii care au ajuns sa traiasca in Romania au fost primii care au constientizat ca trebuie sa faca ceva si pentru comunitatile unde s-au asezat. Unii s-au stabilit definitiv alaturi de noi pentru ca si-au dat semna de potentialul tarii noastre si sunt fericiti aici. Da, chiar aici, in Romania. Ei stiu ce inseamna voluntariat si am putea copia modelul fara costuri. Doar cu putin efort si ceva implicare.
Pentru asta, nu trebuie sa ne lasam definitiv de afaceri. Astazi, politica domina economia si o poate duce intr-o directie gresita, mai ales din lipsa de implicare a antreprenorilor in viata tarii. Ca sa ne fie mai bine nu trebuie neaparat sa ajungem sa ne fie rau. Antreprenoriatul nu este o obligatie, ci o necesitate. La fel si voluntariatul.
Patronii si freelancerii trebuie sa fie si antreprenori politici sau sociali. Credeti ca pierdem bani? Pierdem mult mai mult daca nu ne implicam!
Dragoş Dragoteanu este proprietarul companiei de intermediere imobiliară Euroest.
