Pana acum, niciun primar general nu a manageriat PMB ca pe o afacere privata, in care bucurestenii detin actiuni sau sunt asociati. Altfel, nu se explica cum in aproape 30 de ani nu s-a reusit sa se faca un inventar al proprietatilor detinute de Primaria Municipiului Bucuresti. Si sunt multe. Al naibii de multe. Cateva mii!
Daca nu stiati, aceasta institutie are un patrimoniu imens, neexploatat. Va imaginati ca un patron care detine mii de proprietati nu ar incerca sa le puna in valoare? Greu de crezut! La PMB, insa, exista alte prioritati. Altfel, ca antreprenor, nu-mi explic cum poti sa ai "n'' imobile la dispozitie si sa stai in chirie in alte parti, pe sume mari, din bani proveniti de la contribuabilii bucuresteni.
Da, pot sa inteleg ca exista interese. Da, pot sa accept ca e greu sa clarifici situatia juridica a mii de proprietati. Pot sa realizez si ca nu e usor sa faci cadastre si sa deschizi carti funciare pentru atatea imobile. Dar, stop! Sa nu vaitam PMB. Aceasta institutie de top are cateva mii de angajati, multi dintre ei destul de bine platiti. Unii mai bine platiti decat la firmele private bune. Daca mai adaug si faptul ca au toate instrumentele posibile si imposibile la dispozitie, pentru a gestiona ceea ce au in portofoliu, cred ca tabloul este complet.
La cele mentionate mai sus, adaugati aproape 30 de ani de inactiune. Poate, incompetenta sau rea-credinta, dar ce mai conteaza. Dac-ar fi fost condusa corect, primaria centrala trebuia sa aiba, in opinia mea, un buget de cel putin 2 miliarde euro. Dovada ca 1,3 miliarde euro, cat are in prezent, nu sunt suficienti am vazut-o zilele trecute, politic vorbind. Daca s-ar fi ocupat mai mult, oricare dintre primarii generali puteau sa puna mai bine in valoare comoara imobiliara pe care sta primaria si orasul ar fi aratat mai bine.
Nu ar fi fost atat de greu sa reintegrezi in circuitul de real estate, in folosul institutiilor din subordine, niste proprietati reprezentative si sa nu stai in chirie prin straini. Se puteau face diverse schimburi de active cu alte institutii de stat sau chiar persoane fizice sau juridice. Licitatiile publice sau vanzarea pachetelor minoritare de actiuni ale PMB ar fi fost alte variante de a aduce bani la buget. Concesionarea sau inchirierea pe termen mediu sau lung era la indemana oricui. Refacerea sau renovarea cladirilor prin investitii directe sau indirecte puteau sa aduca alte oportunitati la buget.
Ca sa nu mai vorbesc de parteneriatele public-private, care sunt ca si inexistente. Daca ar avea inventarul activelor imobiliare si statutul juridic clar, Consiliul General ar putea promova oricand un proiect pilot prin care sa se faca o harta a oportunitatilor propuse de PMB. Acest lucru se poate face imediat daca o echipa de specialisti in planificare si dezvoltare urbana integreaza aceste puncte de investitii in Proiectul Urbanistic General - constitutia urbanistica a Capitalei. Dupa modelul Vienei, se pot realiza multe parteneriate intre PMB si investitori romani si straini, dar asta implica munca, decizii, oameni pregatiti si curajosi. Legea 215 permite in forma actuala dezvoltarea acestor afaceri win-win, asa ca...
Toate aceste lucruri se cunosc in teorie. In practica...munca e grea. Organizarea e si mai grea. Asa ca, regenerarea urbana s-a blocat la acest nivel. Sectoarele nu au patrimoniu imobiliar si s-au orientat strict spre anveloparea blocurilor, ca o masura de cosmetizare a imaginii terne din anumite cartiere. In rest, Primaria Municipiului Bucuresti se chinuie sa refaca cateva blocuri cu structura subreda, sa fereasca trecatorii de tencuiala de pe imobilele care stau sa cada etc.
Daca mai spun ca numaram pe degete proiectele finantate din fonduri europene si ca nu se stie cate milioane de euro a pierdut PMB din cauza nefinalizarii la timp a unora, cred ca nu mai este nimic de adaugat. Doar de povestit. Cu tristete. Din punct de vedere politic, in 2016, Bucurestiul a devenit un oras "rosu", al PSD. 7 din 7 primari, unul general si 6 de sector aveau toate atuurile sa miste lucrurile mai repede. Ca manager, m-am gandit atunci ca este unic si nimic nu-i poate opri sa faca din Capitala un oras european. Dupa aproape trei ani toti au uitat de ce au fost alesi si se cearta intre ei. Iar noi ne alegem cu praful de pe toba celui mai aglomerat oras din Europa. Macar suntem primii la ceva!
