În ţări cu trecut comunist, autorităţile au luat măsuri ferme şiau pus în lumină orice clădire istorică, aducând plusvaloarezonelor cu potenţial turistic. Proprietarii spaţiilor comerciale,ai hotelurilor din Praga, Varşovia sau Budapesta au avut sprijinulautorităţilor locale. Peste tot în Europa Occidentală există străzipietonale unde comerţul este înfloritor.
S-au realizat parteneriate public-private, s-au renovat peexterior toate clădirile - fără excepţie -, au fost instituitereguli pentru toţi comercianţii. Rezultatele se văd în statisticileprivind cifrele de afaceri ale comercianţilor şi în numărul deturişti atraşi. Evident, şi încasările autorităţilor au crescutexponenţial.
În Bucureşti, asistăm de 20 de ani la reconstrucţia CentruluiVechi. Nici acum, Primăria nu a reuşit să contureze măcar o zonă cuun aspect decent. Lângă terase elegante şi atrăgătoare zacnenumărate ruine. Neputinţă sau indolenţă? România caută soluţii săatragă mai mulţi turişti străini, dar în Capitală nu se pun înpractică soluţiile aplicate în alte oraşe europene. Când vremeaeste frumoasă, Centrul Vechi ar fi de departe cel mai frumos mallîn aer liber. În weekend şi seara, zona este invadată de străini şilocalnici. Cu toate acestea, potenţialul turistic este departe deprofitul ce ar putea fi generat de o exploatare integrală azonei.
Contrastul dintre frumuseţea "Micului Paris" de altădată şicorcitura urbanistică actuală aduce prejudicii importante.Inexistenţa locurilor de parcare în apropiere determină mulţibucureşteni să ocolească zona. Toţi edilii perindaţi pe la PrimăriaCapitalei au promis crearea unui nou pol de atracţie în ZonaIstorică. ONG-urile se bat în piept că luptă pentru un conceptarhitectonic european al Bucureştiului. Asociaţia "SalvaţiBucureştiul" şi altele ca ea ar trebui să aibă o viziune mai amplă.Reconstrucţia Bucureştiului poate începe cu restaurarea lui,începând cu ruinele Centrului Istoric. Să te lauzi că blochezi PMBîn instanţe şi să nu oferi sprijin pentru valorificarea comorilorurbanistice ale oraşului seamănă mai mult cu apucăturilepoliticianiste.
Zona Istorică a Capitalei face parte din patrimoniul imobiliaral ţării. Oare, există astăzi, la nivelul Primăriei, un inventarclar privind situaţia juridică a terenurilor libere, a ruinelor, aclădirilor părăsite sau nelocuibile, a imobilelor aflate de ani dezile în stare gravă de degradare?
Dacă da, de ce nu se înfiinţează parteneriate în scopuldezvoltării zonei şi integrarea într-un concept urbanistic unitar?Dacă nu, ce se poate face în continuare?
Imobilele private pot intra într-un program dereabilitare/reconsolidare imediată, iar cele care nu au statut clarpot intra în proprietatea sau administrarea Primăriei, prin actelegislative care stau la îndemâna autorităţilor. Statul trebuiedoar să reglementeze ceva ce-i stă în putere.
Imaginaţi-vă un Centru Vechi frumos, cu toate străzile refăcute,cu clădiri renovate, magazine strălucitoare şi restauranteatrăgătoare, dintr-un cap într-altul. Aşa am intra şi noi în rândulcivilizaţiei europene şi ne-am mândri în Bucureşti cu o zonăspecială, în care am putea invita oricând cu plăcere un prieten saupartener de afaceri din altă ţară.
Imaginea Capitalei noastre ar fi alta, turismul în zonă ar fiînfloritor, taxele percepute de Primărie ar fi pe măsură şijustificate în acelaşi timp. Pe străini nu-i interesează ceprobleme tehnice sau juridice avem noi în Centrul Vechi. Ei doarvăd, simt, fotografiază şi spun mai departe. Cei care nu ocolescZona Istorică rămân fascinaţi de anumite imobile, dar dezamăgiţi înegală măsură de ce văd în jurul lor. Ruinele Bucureştiului sunt ocomoară neexploatată, care aşteaptă să fie scoasă la lumină.
Dragoş Dragoteanu este preşedintele şi proprietarul agenţieiimobiliare Euroest
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
