Opinii

Opinie Florin Pogonaru: Management şi leadership la schimbarea generaţiilor

Opinie Florin Pogonaru: Management şi leadership la schimbarea generaţiilor

Autor: Florin Pogonaru

02.12.2010, 23:58 67

Transferul între generaţii al controlului asupra firmelorromâneşti private va fi un fenomen tot mai frecvent pentru perioadaurmătoare. Pentru capitalul românesc va însemna trecerea încă aunui examen. Au reuşit primii proprietari ai firmelor privatizatesau înfiinţate după '89 să instaureze principiile de guvernarecorporatistă, sau au creat firme de tipul "one man show" ce vordecădea odată cu plecarea fondatorului de la conducerea firmei?

În multe cazuri transferul se va face fără şocuri prea mariVedemaceste lucruri întâmplându-se deja. În alte cazuri însă vom vedeazguduiri provocate de trecerea de la "excesul de management"(control de tipul "one man show" - al proprietarului iniţial) laexcesul de leadership (prea multă viziune strategică nebazată peorganizarea execuţiei - care pare să fie caracteristica generaţieide manageri tineri).

Nu voi insista asupra "managementului prăfos" al unora dintremembrii generaţiei care se retrage. El a avut ca scop să asigure,mai ales, finanţarea stilului de viaţă al familiei proprietarului,decât să fi fost menit să creeze o firmă care să dureze mai multegeneraţii. Explicaţia este că în aceste cazuri proprietarul iniţiala obţinut controlul asupra firmei de obicei prea uşor (prinprivatizări sau preluări dubioase) şi funcţia principală a firmei afost aceea "de vacă de muls".

Există însă şi pericolul ca în cazul unor firme viabile, careşi-au găsit deja nişa de piaţă, reprezentanţi ai noii generaţii deproprietari, fără experienţă, să cadă în capcana "excesului deleadership" - prea multă viziune fără legătură cu realitatea de zicu zi a mediului de afaceri în care încearcă să supravieţuiascăfirmele româneşti.

Am participat zilele trecute la o conferinţă de leadership.Managementul companiei a fost prezentat ca având ca primă trăsăturăcoerciţia în timp ce leadershipul a fost echivalat cu libertatea dea fi creativ. În aceste condiţii managementul devine automat, princomparaţie, personajul negativ.

Acest sentiment se adânceşte când prezentarea se face în faţaunui public care nu păcătuieşte prin excesul de rigoare şi pentrucare asigurarea funcţionării firmei după regulile de bună guvernarecorporatistă reprezintă mai degrabă o piedică în faţa creativităţiidecât condiţia sine qua non a funcţionării companiilor. Estefoarte interesant de urmărit cum în perioada de după criză, în timpce în lumea vestică are loc o demitizarea mergând până la ironizarea excesului de literatură motivaţională, noi continuăm să vedem în"inspiraţie" şi nu în rigoare sursa succesului.

Metafore în management

Începem să reinventăm şi noi metaforele în management (oinventariere plină de umor a metaforelor manageriale e făcută deLucy Kellaway în Financial Times din 1 martie 2009: "Managementmetaphors are out for the count").

În primul rând metaforele muzicale care văd afacerile ca pe oactivitate inspiraţională de echipă.

Prima este cea a orchestrei de muzică clasică în care manageruldevine dirijorul unei mari orchestre formate din angajaţiicompaniei. Sub bagheta măiastră a acestuia se corelează şiarmonizează activitatea şi contribuţiile fiecărui angajat.

Această metaforă a fost înlocuită cu metafora formaţiei de jazz,în care dirijorul nu le mai spune interpreţilor cum să cânte, ci îilasă să simtă singuri cum să se armonizeze acţionând împreună. Deaici şi până a ajunge la a vedea managerul ca pe un DJ care mixeazămuzică în concordanţă cu "modul" pe care îl percepe ca existând peringul de dans nu a mai fost decât un pas.

Au urmat metaforele sportive, cele din viaţa animalelor (cuprecădere a furnicilor, şoarecilor, dar şi a maimuţelor, broaştelorsau gâştelor) sau a bucătarilor celebri etc.

Nu voi face comentarii asupra a cât de neadecvate sunt astfel demetafore pentru o cultură a muncii de tip balcanic în care ceea celipseşte este exact rigoarea şi nu inspiraţia individuală haotică.În acest sens, probabil că însăşi legislaţia muncii a devenit multprea metaforică la noi.

Generaţia nouă de manageri/proprietari va trebui să fiepreocupată de strategia, execuţia şi cultura firmei şi să nu îşifacă prea multe iluzii asupra unui mediu de afaceri metaforic.

Execuţia este cheia succesului pentru firmele româneşti înperioada următoare, metaforele de management sunt menite în primulrând să înfrumuseţeze realitatea dură a luptei pentru cota de piaţăşi reducerea costurilor.

Florin Pogonaru este preşedintele Asociaţiei Oamenilor deAfaceri din România şi membru în Consiliul de supraveghere al BCR.

AFACERI DE LA ZERO