Aceste rânduri sunt despre PIB. Nu despre filozofia PIB-ului, ci despre capabilitatea lui de a întreţine o armată puternică. Când am început să scriu aceste rânduri(1 martie) CSAT tocmai a hotărât alocarea a 2,5% din PIB pentru apărare.
De ce au apărut aceste rânduri ? Actualul context internaţional, care a distrus iluzia stabilităţii şi a pulverizat dreptul internaţional, la pachet cu imposibilitatea declanşării unui război(s-a mai demolat un mit), m-a determinat să aduc în atenţie importanţa PIB-ului în a finanţa şi antrena o armată competitivă.
Când Napoleon a fost întrebat ce îţi trebuie pentru a purta un război a răspuns simplu, fără echivoc:”Bani, bani, bani”.
Deşi PIB-ul pe cap de locuitor nu este indicatorul perfect, este cea mai uzitată măsură pentru a arăta avuţia unei ţări. Ne arată cantitatea de bunuri şi servicii produse de o persoană. Dincolo de isprăvile statistice ale unui guvern, PIB-ul este, poate, cel mai important indicator în clasamentul adevărului alături de paritatea puterii de cumpărare.
De ce este important PIB-ul pentru apărare? Pentru că nivelul cheltuielilor pentru apărare se exprim în procente din PIB.
Dar să exemplificăm câteva PIB-uri pe cap de locuitor exprimate în euro: România 13.260 euro/ cap de locuitor, Rusia 9.600 euro/cap de locuitor, Ucraina 3.380 euro/ cap de locuitor, SUA 58.800 euro/ cap de locuitor, Germania 47.000 euro/ cap de locuitor (sursa Bussines Magazin-preluare Visual Capitalist- în dolari convertiţi în euro la rata de schimb 0,89).
La summitul NATO din Ţara Galilor, din anul 2014, s-a decis ca toate ţările să aloce cel puţin 2% din PIB pentru forţele armate, iar din aceaşti bani, între 20-35% să fie alocaţi pentru achiziţii de tehnică militara. Este o mare diferenţă între 2% din 240 mld euro PIB(4,8 mld euro) si 2% din 300 mld euro PIB(6 mld euro).
După 1990 PIB-ul României a crescut de peste 12 ori, dar insuficient pentru nevoile pe care le are ţara, inclusiv în domeniul apărării.
De curând şi Germania o ieşit din pacifismul autoimpus şi s-a alăturat ţărilor din NATO care aloca 2% din PIB pentru apărare, iar la un PIB de 3800 mld euro rezultă o sumă consistentă.
În anul 2020 România a alocat al patrulea cel mai mare buget(2,38% din PIB) din NATO, în termeni procentuali, dupa SUA(3,87%), Grecia (2,58%) şi Marea Britanie(2,43%).
Nivelul record al cheltuielior l-am atins în anul 2021 când am depăşit, cu puţin, 5 mld de euro. Cele 5 mld împărţite la populaţia de 19 milioane însemnă aproximativ 263 euro cheltuieli pentru apărare pe cap de locuitor. SUA se apropie de 2000 euro cheltuieli militare pe cap de locuitor, PIB-ul lor fiind de 4,43 ori mai mare decât PIB-ul României. Dar să nu omitem faptul că SUA are o economie de 18.000 mld de euro, iar Romania de 240 mld euro.
Cetăţeanul trebuie să ştie ce primeşte în schimbul banilor daţi pentru apărare. El trebuie să primească asigurări de la armată că aceasta se ocupă de siguranţa sa.
Dar mai este o mare problemă, cum se cheltuie aceşti bani alocaţi pentru apărare ?Este într-adevăr o problemă, întrucât în secolul trecut, în ambele războaie mondiale am intrat nepregătiţi. În primul război mondial, dupa doi ani de neutralitate, am intrat în război cu o armată nepregatită şi slab dotată(exista un deficit mare chiar şi de şei pentru cai).Toate acestea s-au întâmplat în mandatul lui Ion I. C. Brătianu, când de treburile Armatei se ocupa bunul său prieten, generalul Iliescu Dumitru. În al doilea război mondial am intrat la fel de nepregătiţi graţie achiziţiilor frauduloase făcute pentru Armată de celebrul trio(camarila regală): Carol II, Elena Lupescu(Duduia) şi Mareşalul Palatului,Ernest Urdăreanu(Murdăreanu).
Totuşi, nu trebuie să confundăm PIB-ul cu nivelul de colecare din PIB, la fel cum unii politicieni confundă bugetul de stat cu trezoreria.
De unde şi expresia mai puţin academică : “Cât e PIB-ul de mare, atâta armata are”.
De curând Institutul Naţional de Statistică ne-a dat o veste nu tocmai bună: PIB-ul în trimestrul IV 2021 a fost mai mic cu 0.5% decât în trimestrul III 2021, ceea ce pune sub semnul întrebării prognozele de creştere economică.
Atunci, ce-i de făcut ? Dacă păstrăm un procent constant din PIB pentru cheltuieli cu armata, pentru a avea mai mulţi bani trebuie să mărim PIB-ul, adică să creăm mai multă plusvaloare în ţară.
O vastă dezbatere a fost prilejuită de achiziţia, de curând, a avioanelor SH, vechi de 40 de ani. Păi dacă aveam bani, cumpăram avioane noi.
Sau conaţionalii noştri care ironizează tehnica cu care defilează Armata cu prilejul Zilei Naţionale –“Iar aţi scos vechiturile alea ! ” . Da, acestea sunt posibilităţile , o Armată nu poate să fie dotată peste capabilităţile pe care le are ţara, din punct de vedere economic.La această ciorbă, de slabă calitate, care este dotarea armatei fiecare dintre noi este un bucătar.
Un exemplu greu de digerat este reprezentat de cazul singurului submarin pe care-l avem în dotarea Marinei Militare, şi căruia îi sunt necesari acumulatori noi, costul acestora fiind estimat la circa 15 milioane de euro. De peste 30 de ani, aproape toţi miniştri apărării au promis că vor rezolva problema acumulatorilor, dar nu s-a rezolvat nimic, motivul invocat fiind lipsa banilor.
Orice am face, orice am zice, ajungem tot la bani, bani, bani ! Capitalul este cel care decide ce tehnică cumpărăm, cât şi cum ne instruim.
Întrucât apologeţii tezei propovăduitoare “nu va mai fi niciodată un război” au amuţit, iar situaţia regională a devenit deosebit de gravă, trebuie să ne preocupăm de înzestrarea propriei armate şi de respectarea obligaţiilor în cadrul NATO. Situaţia trebuie să o privim strategic, nu doar tactic.
Să ne facem clarul, putem fi, oricând, victima agresiunii unui vecin care-şi umflă muşchii, ceea ce înseamnă că trebuie să fim pregătiţi să facem faţa situaţiei.Vecinătatea toxică a Rusiei, având o aură de bully, “duşmanul natural” al României, după cum spunea Take Ionescu la începutul secolului XX, este un motiv în plus să ne determine să tratăm problema apărării cu maximum de seriozitate.
Cea mai puternică şi cea mai loială armă de apărare este PIB-ul, întrucât acesta decide cu ce armament ne dotăm, cum şi cât ne instruim. Trebuie să creştem bogăţia pe care o crează firmele, şi care, prin impozitare, devine sursa pentru finanţarea activităţii statului, implicit a armatei. Trebuie să sporim şi numărul locurilor de muncă, întrucât fiecare loc de muncă este generator de PIB.
Pledez pentru o creştere sănătoasă a PIB-ului, nu prin împrumuturi bulevardiere, rupte de realitatea economică, care se duc în consum şi în salariile bugetarilor, şi pentru care, mai devreme sau mai târziu, vom plăti dobânzi cămătăreşti.
