Cseke Attila a demisionat după ce a simţit pe pielea sa cum estesă fi ignorat ca ministru la împărţirea banilor. A făcut-o înlinişte, după un bilanţ domol, punând capăt unei etape dintr-ocarieră publică care are suficiente motive să continue într-un felpozitiv.
A ştiut când şi cum să plece, motivaţia sa fiind solidîntemeiată şi bine îmbrăcată cu argumentul moral al principiilor(un moft pentru unii). În ce îl priveşte, nu s-a retras ca unînfrânt. La fel, aparent, UDMR a depăşit lin momentul. Portofoliulrămâne la UDMR şi la timpul reglementar Uniunea va livra un altministru, pentru un domeniu în care niciunul nu a apucat să prindărădăcini. Sentimentul este că, de ochii lumii, totul a fost bineţinut în frâu şi UDMR a făcut încă o demonstraţie subtilă deloialitate în trasul la căruţă guvernării. Pentru care va cere unpreţ corespunzător. De altfel, nu stă în firea şi fibra Uniuniisă-şi pună poalele-n cap, îndeosebi în vremuri grele.
Efortul pentru păstrarea aparenţelor a acoperit ceva îmbrâncelidin guvern. Capitularea lui Cseke a fost precedată de un episodfurtunos în care minstrul (încă) şi-ar fi înfruntat colegul de laFinanţe, care, cu superioritatea celui ce ţine baierele pungii şise ştie de neatins, l-a lăsat pe Cseke cu mână întinsă. Şi asta subprivirile nedumerite ale lui Emil Boc. Spunea cândva, cu obidă,deputatul Pambuccian despre dictatura contabililor şi viziunilemonetariste, care ne fac să înghiţim în sec şi să tăcemmâlc.Uneori, neaşteptat, cineva nu tace.
Ca în orice episod cu vărsare de sânge, finalizat cu victime,s-a activat automat teoria că totul a pornit de la Traian Băsescu.Drept este, parţial justificată. Însă, în fapt şi esenţă, povesteaeste mai banală şi mai rea: în Sănătate - a câta oară? - s-a făcuto reformă, dar în maniera la care apelezi când a ajuns cuţitul laos.
Continuarea şi efectele sale se pot administra doar cu banimulţi. Bani care merg însă în altă pusculiţă. Nu în cea aMinisterului Sănătăţii. Din lupta pentru stăpânirea cufărului cucomori, cineva a fost nevoit să plece, recunoscându-şi neputinţa.Nu fostul ministru a fost neputincios, ci contextul l-a legat demâini şi picioare. Deşi nu se poate considera sacrificat, un altministru al Sănătăţii va strânge beneficiile. Dacă nu cumva acelaşiministru de Finanţe...este o istorie fără sfârşit.
Acum aproape un an, în 18 august, când drama de la maternitateGiuleşti răvăşea o societate deja trecută prin prea multe,ministrul Cseke Attila a fost întrebat dacă conştiinţa nu îlîndeamnă să demisioneze. Ca o dovadă de responsabilitate morală.Răspunsul său, rămas consemnat, a arătat un om chinuit, careîncerca să se refugieze sub pavăza unui cinism uşor: " "M-am gândit(la demisie-n.r.), nu azi, dar între a gândi şi a acţiona este odiferenţă".
După un an, Cseke Attila a demisionat. Sprijinindu-se peprincipii, a plecat pragmatic şi cu onoarea intactă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
