Opinii

Opinie Ionel Blănculescu: Economie şi antieconomie

Autor: Ionel Blanculescu

12.12.2010, 23:56 28

Privesc cu neputinţa omului de pe margine, ca şi mulţi dintrecei care mă citesc astăzi, cum zilnic economia României este"tăvălită" prin "colbul" incompetenţei şi aroganţei, de cei care arputea măcar să se abţină, dacă nu să pună o cărămidă la construcţiaacesteia.

Economie şi antieconomie reprezintă în România o dihotomie greuînţeleasă de minţile deschise în ale acestui domeniu şi imposibilde înţeles de către cei profani, care însă suportă cu stoicismconsecinţele.

Economia României ar trebui să reprezinte fundaţia fără defisură pe care se construiesc şi se ridică toate celelaltecomponente ale vieţii sociale, seva financiară a acestora.

Observăm în zilele noastre cum o economie cu multe fisuri,construită greşit, neputând satisface nevoile "energofage" alebugetului de stat, produce atâtea suferinţe societăţii.

Să încercăm să realizăm o introspecţie asupra temei propuse.

Aparent, am putea afirma că, într-o economie de piaţă liberă,într-o democraţie, chiar şi originală şi fragilă fiind, statul numai poate influenţa categoric mersul acesteia.

În realitate statul, prin instituţiile sale reprezentative,influenţează foarte mult mersul economiei, componentele acesteiaputând, aşa cum se întâmplă astăzi în România, să genereze mutantulei, denumit simbolic antieconomie.

Economia ar trebui să reprezinte o construcţie logică, bazată peplanificare economică, instrument fundamental al economiei depiaţă, şi nu pe haos desăvârşit, în care ramuri economice apar şidispar, fără nici cel mai precar studiu de impact, investiţiifoarte costisitoare, nefinanţabile în timp, sunt iniţiate mai multdin imbold şi nu din analize serioase de oportunitate. Numai înacest domeniu numărăm la nivelul României 46.000 de proiectedemarate, nefinanţate, peste care se va lăsa praful neputinţei şial incompetenţei celor ce le-au generat.

Incoerenţa politicilor economice reprezintă poate cel mai marerău făcut economiei.

Prociclicitatea proceselor economice din România ultimilor ani aafectat orice speranţă în a readuce economia ţării pe o direcţieacceptabilă.

Această problematică fiind prea complexă pentru înţelegereagenerală, a trecut mai mult neobservată, aducând România pe ultimulloc în ierarhia economică a Uniunii Europene.

Conceptual, atunci când economia României creştea, în anii de"boom economic", în loc să menţinem deficitele bugetare reduse, dece nu, să le transformăm în excedente bugetare, am crescut într-unmod de neiertat cheltuielile publice ineficiente, crescânddeficitele bugetare la un nivel de neconceput.

Astfel, în perioada de criză, în loc să mărim deficitelebugetare anuale prin creşterea cheltuielilor publice, pentruinvestiţiile aducătoare de locuri de muncă şi consum, România îşimicşorează silit aceste deficite, aruncând într-un abis şi mai mareeconomia României.

Dacă alăturăm acestui concept de prociclicitate şi efectulnefast al dezechilibrelor structurale, un alt domeniu foarte greude înţeles de mulţi dintre noi, abia atunci putem avea imagineaantieconomiei, adică a cadrului existent de funcţionare a economieiromâneşti de astăzi.

Închipuiţi-vă o construcţie complexă, de 21 de etaje, viciatădin temelii până la ultimul nivel, la realizarea căreia au lipsitarhitecţii şi inginerii constructori. Dezechilibrele produseacestei construcţii de lipsa de competenţă şi viziune sunt similarecelor existente în construcţia economică din România de astăzi,antieconomiei, în anul 21 de existenţa a economiei de aşa-zisăpiaţă.

Aceste două tipuri de construcţii au un element comun şi anume"arbitrariul" şi într-un caz şi în altul, "descurcându-se cinepoate", respectivele proiecţii neputând asigura echilibrul şisiguranţa necesare folosirii lor în condiţii de normalitate.

Sigur, ne întrebăm ce mai este de făcut. Ca întotdeauna, maiexistă cel puţin o soluţie. Aceasta ar trebui, în accepţiunea mea,să cuprindă următorii paşi:

1. Efectuarea unei diagnosticări de structură operaţională lanivelul economiei româneşti, pentru a stabili cu exactitate cauzeledezechilibrelor majore şi a prescrie "tratamentul" necesarcorecţiei;

2. Recoerentizarea politicilor economice, prin refacereaechilibrelor structurale şi implementarea proceselor economiceanticiclice, ca structură de bază în noul concept de economieromânească;

3. Repoziţionarea companiilor de stat, dintr-o zonă producătoarede dezechilibre majore pentru economie, în ansamblul ei, într-oaltă poziţie, generatoare de echilibru şi creştere economicăsănătoasă;

4. Coerentizarea domeniului licitaţiilor publice, prinintroducerea acestuia într-un plan logic şi eficient de dezvoltarea României şi decuplarea lui de la interesele clientelare, care auprodus ravagii în fondurile publice ale ultimilor 21 de ani.

Îmi este greu să constat şi mai greu să suport trecerea de laeconomie la antieconomie, însă îmi este imposibil de înţeles de cene complăcem în această stare.

Probabil, efectele antieconomiei ne vor face să înţelegem,într-un final, cauzele respectivei stări, însă atunci, dacă nu vafi mai târziu decât credem, consecinţele ar putea fi ireversibile.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO