Opinii

Opinie Iulian Anghel, ZF: Cum e mai bine, să mănânci gândaci sau să-ţi mănânci pisica?

Opinie Iulian Anghel, ZF: Cum e mai bine, să mănânci...

Autor: Iulian Anghel

30.03.2023, 14:06 1301

Înainte de a fi o istorie a războaielor, înainte de a fi o istorie a iubirilor, omenirea a fost o istorie a mâncatului. Ştim din învăţătura primită în şcoala primară că strămoşii noştri au fost, cu mii de ani în urmă, vânători-culegători, că după aia au făcut ei şi au dres şi au construit oraşe şi au trăit împreună şi abia dupa ce au prins cheag s-au apucat de războaie. Rousseau, care a scris “Contractul social” - o carte ce merită citită măcar pentru a vedea cum judeca lumea acum 250 de ani - credea că, la începutul omenirii, oamenii erau buni pentru că ei aveau lucrurile în comun, dar apariţia proprietăţii private a distrus această armonie. Nu putem acum să ştim, pe de-a-ntregul, cum a fost în trecut, dar ştim ca oamenii s-au unit pentru că au văzut că împreună pot vâna uriaşii mamuţi, pot vâna cu suliţele lor strâmbe din lemn animale mari şi se pot apăra de ele. Şi astfel să aibă mâncare şi siguranţă pentru toţi.

Epopeea lui Ghilgameş, ce mai veche scriere cunoscută (este scrisă cam acum 5.000 de ani) povesteşte cum regele sumerian al Urukului, oraş care era în Irakul de azi, vâna lei împreună cu prietenul lui, Enghidu. Nu ştim dacă sumerienii mâncau lei dar, dacă unii de pe aici mănâncă şi azi pisici, de ce n-ar fi mâncat sumerienii de acum 5.000 de ani lei, care sunt din acelaşi neam cu pisicile?

Nu cred că cineva din România nu a auzit de vietnamezii din Timişoara care mâncau popândăi pe care-i prindeau de pe un câmp de lângă oraş sau de decizia Comisiei Europene de a autoriza mâncarea de greieri. Acum, desigur, le-o fi scăpat unora stirea cu românul căruia i s-a dezgheţat porcul din valiză la coborârea din avion, pe aeroportul din Liverpool, şi a umplut toata gara cu sânge. Englezilor nu le-a scăpat şi au râs tabloidele britanice o saptămână întreagă. În sectorul 2 din Bucureşti, majoritatea celor care fac curat pe strâzi sunt din Asia - din Nepal. Confruntată cu scăderea natalităţii, Europa importa forţă de muncă din Asia, din ce în ce mai mult. Înainte de pandemie, ne-am nimerit la Roma, de Paşti, şi am mers la slujba de duminică de la Vatican să vedem cum e şi să-l vedem pe Papa. I-am văzut doar şăpcălia pentru că erau unii veniţi cu noaptea-n cap ca să prindă rând în faţă. Am văzut apoi catedrala Sf. Petru, "Pieta" lui Michelangelo şi alte minuni iar, la plecare, ne-am aşezat la o terasa să mâncăm. Ei bine, toţi ospătarii şi bucătarii erau chinezi. Dar toţi. Şi nu era un restaurant chinezesc, ci o pizzerie italiană sadea. Într-un restaurant din Roma am fost serviţi de o româncă, la fel intr-un altul din Florenţa. Când românii pleacă în Europa nu sunt atât de vizibili. Daca pui un spaniol lânga un român, greu de spus care-i spaniolul şi care-i românul. În plus, ambii sunt botezaţi în religia creştină, chiar dacă unul e catolic iar altul ortodox. Aşa că niciunul nu ar avea vreo problemă să asiste la slujba de Înviere a celuilalt sau să mănânce la masa lui de Paşti miel, pască, cozonac şi să ciocnească ouă roşii. Pentru că culturile unuia şi a celuilalt sunt apropiate, chiar dacă nu identice. Când vorbim de culturi îndepărtate, lucrurile se schimbă. Oamenii care vin din Asia în Europa exporta cultura lor, inclusiv pe cea culinară. Ei mănâncă greieri, o delicatesa pentru mulţi, şi şobolani, maimuţe sau multe alte vietăţi, ceea ce noua ne repugnă. Şi nu mâncam. Dar şi popoarelor semite – arabii sau israelienii – le este silă de obiceiul nostru de a mânca carne de porc.

Comisia Europeana este certată azi pentru că a autorizat mâncarea de insecte. Comisia nu a făcut decât ceea ce trebuia să facă. Este obligaţia ei să autorizeze dacă un anumit tip de aliment este comestibil sau nu. Dacă thailandezii vând şobolani prajiţi în pieţe publice şi unii din ei se muta în Europa nu înseamnă că pot să-şi deschida o tarabă cu şobolani prăjiţi la Roma sau la Bucureşti. Dar ei vin cu obiceiuri culinare necunoscute nouă. Vietnamezii care vânau popândăi pe un camp de lângă Timişoara nu o făceau pentru că nu aveau ce mânca, ci pentru că, în ţara lor, astfel de animale sunt comestibile şi, probabil, gustoase, dacă au depus un asemenea efort. Doar că, în România, aceste animăluţe sunt ocrotite de lege, chiar dacă dăunează culturilor agricole. Sunt filmuleţe pe YouTube care îţi arată cum se găteşte un şobolan. Pai se găteşte aşa cum se găteşte în satele noastre un porc de Craciun. Au vuit tabloidele din Germania, de Craciunul trecut, când nişte români din nu mai ştiu ce oraşel german, au tăiat şi au pârlit porcul în faţa blocului. De unde au avut porcul, Dumnezeu ştie. A venit poliţia şi le-a luat porcul pentru că aşa ceva la ăia nu se mai văzuseră. De aceea lucrurile trebuie, cumva, reglementate şi când e vorba de porc şi când e vorba de gândaci sau de popândăi. Dacă ei mănâncă lăcuste şi greieri, nu te obliga nimeni să mănânci şi tu. Eu nu mănânc homar nici azi, deşi este supergustos. Mi se face silă doar când vad cum arată.

Comisia a zis ca unele insecte sunt bune de consum, ceea ce asiaticii ştiu de secole, pentru ca le mănâncă de secole. Dar, na, Petre Daea, ministrul nostru al agriculturii şi mulţi alţi revoltaţi din politică, mănâncă sănătos carne de porc, porc tăiat şi pârlit în faţa blocului. UE ne strică tradiţiile, ţipă şi fostul comisar european pentru agricultură Dacian Cioloş.

Elveţienii - nu mulţi, cam 3% din populaţie – mănâncă de Paşti pisici. Acum ce-o fi mai detestabil, să mănanci lăcuste sau să-ţi mănânci pisica?

 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Comandă anuarul ZF TOP 100 companii antreprenoriale
AFACERI DE LA ZERO