Nevoia de a face "educaţie financiară" consumatorului deservicii financiare - până nu demult noţiunea se rezuma la credite- este pe buzele tuturor bancherilor, care constată acum că foartemulţi clienţi au rămas cu datorii mai mari decât pot duce după aniide boom şi trebuie să înveţe cum să îşi drămuiască banii astfelîncât să îşi plătească ratele şi eventual să mai rămână cu cevadupă asta.
O listă din ce în ce mai lungă de bănci îşi direcţioneazăbugetele de marketing, folosite altă dată pentru a promova credite,către proiecte prin care să facă educaţie financiară clienţilor. Dela cea mai mare bancă din sistem - BCR - la olandezii de la ING,maghiarii de la OTP sau organizaţia de carduri MasterCard şi pânăla însăşi Banca Naţională vin programe, proiecte sau platformeinformatice care să înveţe oamenii cum să lucreze cu produsele şiserviciile bancare. Cum să îşi administreze banii şi să îşiplanifice cheltuielile astfel încât ratele la credite să nu îidoboare.
Un bancher compara recent presiunea financiară a ratelor cu onevroză care trebuie tratată la psihiatrie. "În psihiatrie, ca sărezolvi nevroza trebuie în primul rând să elimini cauza. Înproblemele financiare este mai greu, pentru că nu poţi eliminacauza. Datoria creată nu ţi-o mai şterge nimeni." Pentru că da, săşteargă datoria unui client este ultimul lucru la care un bancherse gândeşte. Cel mult va accepta o micşorare a dobânzii, care îl"arde" la venituri, dar o ştergere a datoriei este aproapeimposibil de obţinut. Decât dacă eşti cumva în poziţia de a datoracâteva milioane de euro şi, ştergându-ţi o parte din datorie, bancapoate salva restul.
Bancherii redescoperă virtuţile "tradiţiei" - să dai credite maiales firmelor, nu pentru consum, şi să nu finanţezi mai mult dejumătate din investiţie - şi ar vrea să le împărtăşească.
Clienţii ar trebui să înţeleagă că nu toate visele - o maşinănouă, o casă mai mare - pot fi realizate "acum", iar în loc să îşifacă planuri de achiziţii, mai bine ar învăţa noţiuni deplanificare bugetară. "Se poate trăi şi fără televizor 3D." Corect,dar discursul bancherilor din 2011 contrastează perfect cu mesajelepe care spoturile publicitare plătite tot de ei le promovau în aniicând economia şi salariile creşteau în voie.
Cumva însă tot clienţii sunt de vină pentru că au luat deciziade a lua credite peste puterile lor. De parcă nu ar fi tocmai rolulbancherului să refuze clienţii atunci când are cele mai miciîndoieli că nu ar putea să dea banii înapoi plus dobânda. Cum afuncţionat transferul de know-how? La ce a folosit experienţa desute de ani a bancherilor străini, dacă în lupta pentru cota depiaţă în România s-au uitat doar la cum pot da un credit cât maimare fiecărui client care le trecea pragul, fără să se gândească şila anii în care ratele vor veni la plată?
În mod similar, BNR se zbate acum să ducă educaţia financiară înşcoli, pentru ca românii să înveţe încă de tineri că trebuie să fiecumpătaţi cu banii. Adică să îşi ia casă pe credit doar dacă aumăcar o treime din bani şi să nu cumpere maşini cu credite pe 20 deani, pentru că vor rămâne cu datoria mult după ce automobilul va fimers la fier-vechi.
Dar tocmai BNR a aprobat în 2007 şi 2008 băncilor crediteipotecare cu avans zero, limite de îndatorare pentru clienţi(ponderea ratei lunare în salariu) de până la 80% şi credite învalute exotice. Iar creditul de consum mergea bine-mersi "doar cubuletinul". Atunci, totul se făcea în numele "pieţei libere" şipentru ca băncile locale să nu fie dezavantajate în lupta cueventualii competitori care ar fi venit din Uniunea Europeană.Mecanismele pieţei libere au dus doar la soluţii de ocolire abarierelor BNR, atâtea câte mai erau (vă amintiţi creditele cudobândă foarte mică în primul an şi mult mai mare ulterior), iarAsociaţia Română a Băncilor nu a reuşit să vină cu propuneri deautoreglementare (spre exemplu, să nu se mai ascundă costurileîntr-o pleiadă de comisioane mici, dar plătibile lunar).
Abia în vara lui 2008 BNR a decis că trebuie să apese pe frână.Într-o zi fierbinte din iunie 2008 guvernatorul Mugur Isărescutrăgea semnalul de alarmă: în unele judeţe sunt adevărate industriide falsificat adeverinţe de salariu. Era prea cald în SalaPalatului şi guvernatorul a vorbit cu năduf, a fost atunci reacţiabancherilor. Câteva luni mai târziu BNR venea cu norme mai dure decreditare. Era însă deja octombrie 2008, iar finanţarea dinstrăinătate, care alimentase boomul creditului de până atunci, secabrusc.
Privind înapoi, bancherii constată că jumătate din crediteledate doar cu buletinul în 2007 şi 2008 au ajuns "la gunoi"(default), clienţii nemaiplătind ratele. Şi mulţumesc Divinităţiică nu le-a venit mai devreme ideea să vândă credite de consum înfranci elveţieni, pentru că, evident, în neştiinţa lor clienţiis-ar fi îndatorat şi mai mult.
Liviu Chiru este Editor ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
