Opinii

Opinie Liviu Chiru, ZF: Politica monetară trebuie întărită, spune FMI. Şi la ce ar ajuta?

Opinie Liviu Chiru: Politica monetară trebuie întărită, spune FMI. Şi la ce ar ajuta?

Autor: Liviu Chiru

11.07.2011, 00:03 605

FMI cere BNR să facă orice este necesar ca să scumpească banii,pentru a ţine inflaţia în frâu. Întrebarea este însă dacă politicamonetară poate rezolva (singură) problema inflaţiei, în condiţiileîn care ultimul an a arătat că preţurile pot accelera şi cândcreditul se contractă, adică băncile scot bani din economie. Şi cealternative ar avea BNR, dacă nu ar aplica învăţămintele FMI?

De la peste 8% în prezent, inflaţia nu are nicio şansă săcoboare sub 4% până la sfârşitul anului, atât cât e ţinta BNR, iarpolitica monetară ar trebui întărită încă de pe acum pentru a salvaţinta pe 2012, avertizează FMI. Adică din nou BNR ar trebui sămajoreze dobânda, ba chiar să ridice şi rezervele minimeobligatorii (oricum foarte mari faţă de uzanţele europene), adicăsă scumpească banii.

În primul rând, trebuie spus că prin politica monetară BNR poateinfluenţa doar cantitatea şi preţul leilor disponibili pe piaţă.Anii de boom au arătat însă că intrările mari de capital (ajunse"în piaţă" prin intermediul creditelor în valută) pot mai multdecât să compenseze orice întărire a politicii monetare din parteaBNR. În plus, creditul în lei scade cu un ritm apropiat de douăcifre în termeni reali, astfel că apare firesc întrebarea: ce rostar avea ca BNR să tragă frâna? Creditul în lei este oricum preascump pentru a fi o alternativă viabilă la o investiţie imobiliară,iar orice bancher vă va spune că finanţările de consum sunt"moarte".

Firesc, atenţia ar trebui îndreptată asupra creditelor învalută. BNR nu le poate influenţa preţul prin dobânda-cheie, cieventual prin majorarea rezervelor minime (aflate acum la 20% dinsumele atrase, faţă de 40% în 2007-2009). Uzanţele pe planinternaţional sunt însă de 2%-3%, iar cel puţin declarativ BNR seîndreaptă spre standardele Băncii Centrale Europene.

Ar mai fi măsuri prudenţiale - introducerea unor limităriadministrative ale creditării. Şi am aflat deja că BNR pregăteştereglementări mai dure pentru creditul de retail. Avans de 30% laipotecarele în valută, dispar creditele fără garanţie, iarfinanţările de consum nu vor mai putea sări de 5 ani.

Ne-am obişnuit ca bancherii să găsească relativ rapid metode dea ocoli barierele BNR. Dar ce spun acum despre noile reglementări?"Ipotecarul în euro este singurul credit care se mai vinde. Şiastfel supravieţuiesc şi dezvoltatorii. De bine de rău mai vândunul-două apartamente pe lună şi îşi pot plăti ratele la creditelepe care le-au luat că să finanţeze construirea. Dacă oprimipotecarul, vor pica şi dezvoltatorii. Şi atunci va fi rău", spunearecent un bancher.

Măsurile cerute de FMI riscă astfel să lovească chiar însănătatea băncilor (în limbajul oficial se numeşte "stabilitatefinanciară"). Iar în vara trecută am văzut că stabilitateafinanciară este principalul scop al FMI, care a făcut lobby laBucureşti până când din Ordonanţa 50 a mai rămas doar ce auacceptat bancherii.

Abordarea FMI este foarte directă: la o inflaţie mare, politicamonetară trebuie întărită. Chiar guvernatorul Mugur Isărescu aexplicat însă recent că inflaţia nu poate fi considerată un fenomen"exclusiv monetar".

Cel mai recent exemplu vine din luna mai, când preţurile auurcat cu numai 0,2% (un ritm compatibil chiar şi cu ţinta BNR de 3%de anul acesta), deşi creditul a mers ceva mai bine ca în lunileprecedente, cursul a crescut faţă de aprilie, iar dobânda semnal aBNR, de 6,25% pe an, a fost cu două puncte sub rata inflaţiei,indicând astfel o politică monetară foarte relaxată. Ce a făcutdiferenţa? Oferta (sezonieră) mai mare de produse pe piaţaalimentară, care a ţinut preţurile în frâu.

Aceasta poate fi şi alternativa pentru BNR. Ne-am obişnuit caBNR să vină cu măsuri neortodoxe. Cum ar putea să arate o abaterede la "calea dreaptă" a FMI în politica monetară? Ca BNR să punămai mulţi lei pe piaţă la costuri mai mici pentru a stimulacreditarea pentru companii. Creditul de consum poate fi limitat la5 ani, dobânzile rămân oricum sus (costul riscului, pe carebancherii îl includ în dobândă, rămâne oricum foarte mare), astfelcă impactul asupra inflaţiei ar fi suportabil. Ar ajuta însăproducătorii, deci în final oferta.

Desigur, pentru aceasta BNR ar trebui, cel mai probabil, săaccepte şi un leu mai slab. Care ar da însă o gură de oxygenexportatorilor, chiar într-un moment în care cererea pe pieţeleeuropene este în scădere. Ar fi exact ce a făcut Polonia în toamnalui 2008, când a lăsat zlotul să se duca de la 3,5 la aproape 5zloţi/euro, dar a ţinut dobânzile jos. BNR a făcut invers: a luptatcu speculatorii şi a ţinut cursul pe loc - temporar - dar preţulplătit în dobânzi s-a dovedit usturător. Fără finanţare străină,companiile şi populaţia s-au trezit că în paralel a dispărut şicreditarea în lei, sau a ajuns la preţuri prohibitive. Am avut maibine de doi ani de contracţie economică.

De data aceasta, am putea încerca alternative. Rămâne însăacelaşi factor care a atârnat cel mai greu în decizia BNR: pondereamare a creditelor în valută. Atunci erau două treimi din creditulprivat, ponderea e similară acum. Şi este acceptat aproape ca oaxiomă că la un euro de 5 lei, portofoliile de credite în valutăale băncilor ar exploda. Dar de data aceasta există şi o portiţă deieşire: dacă leii ar fi suficient de ieftini, clienţii şi-ar putearefinanţa creditele în valută, mai ales că nu mai sunt "legaţi" încontracte de comisioane usturătoare de rambursare anticipate.

Politica de până acum a BNR, de a lăsa mai mulţi lei pe piaţă, acondus la o scădere a dobânzilor (indicatorul Robor la 3 luni estela 5,5% pe an, mult sub rata de politica monetară). Ca raspuns,bancherii au ieftinit timid creditele, după cum remarca şi BNR încomunicatul după şedinţa de politică monetară din iunie. Îi ţine înfrâu şi teama că BNR ar putea oricând să ducă dobânzile în sus,pentru a contracara eventuale presiuni de depreciere a leului, maiales în contextul turbulenţelor pe plan internaţional. Ar fibenefică o schimbare clară de paradigmă, întărită şi prinmicşorarea dobânzii-semnal. În plus, BNR ar putea să treacă (dupămodelul Fed) la a compara dobânda cu indicatorul de inflaţie CORE2(care măsoară creşterea preţurilor de consum exceptându-le pe celevolatile şi cele administrate). Iar CORE2 se află sub 4%, asfel căo dobândă de 4%-5% pe an din partea BNR ar arăta o deschidere clarăpentru sprijinirea economiei.

Desigur, o simplă inundaţie de lei pe piaţă nu garantează căfirmele vor produce mai mult. Ar fi nevoie şi de o "canalizare" abanilor spre investiţii, în defavoarea consumului. Iar asta estetreaba Guvernului, care trebuie să vină cu politici pentru astimula investiţile productive.

Ca o premoniţie, preşedintele Traian Băsescu îl invita în iuniepe guvernatorul Isărescu să coboare în arenă. Îşi va asuma BNR unpariu "neortodox" pentru a pune umărul la creşterea economicăîntr-un an electoral sau va rămâne la matriţa FMI?

Liviu Chiru este Editor ZF

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO