În România, rata şomajului este aproape dublă faţă de nivelulexistent înainte de criză. Aceasta înseamnă că rata şomajului acrescut repede când cererea agregată a scăzut. Dar nu înseamnă căva scădea la fel de repede, cum spun unii politicieni, odată cureluarea fermă a creşterii economice. Pe termen scurt, economia arputea chiar să crească fără ca rata şomajului să scadă, aşa cum seîntâmplă în SUA de 12 luni. Iar ocuparea sau rata şomajului arputea să nu mai atingă nivelurile pre-criză pentru o lungăperioadă.
Trei cauze ar putea determina această evoluţie în România. Primacauză o reprezintă corecţiile necesare pentru reducereadeficitului bugetar la niveluri care să nu degenereze într-oproblemă a datoriei publice. Corecţiile sunt inevitabile şi se vorderula pe mai mulţi ani, influenţând negativ creşterea economicăşi rata şomajului. În sectorul public, eventuale creşteri desalarii în 2011 şi 2012 va trebui să fie compensate de reducereasupraocupării.
A doua cauză este amplificarea problemelor structurale ale pieţeimuncii de către boom-ul economic şi de către politica socială.Eficienţa (şi aşa redusă ) cu care piaţa muncii potriveşte ofertacelor care caută de lucru cu cererea de forţă de muncă a scăzut maiales datorită boom-ului imobiliar. Oferta de forţă de muncă vineîn mare parte de la personele cu calificări joase sau medii,preponderent din construcţii, dar cererea de forţă de muncă estemai mare în aria calificărilor înalte din industriile exportatoare.Această nepotrivire nu va fi eliminată pe termen scurt. Paradoxal,în perioada boom-ului, numărul de ajutoare sociale şi a celor carele primesc a crescut, tot mai mulţi devenind dezinteresaţi decăutarea unui loc de muncă. Apoi, criza a făcut necesară extindereaperioadei de acordare a ajutorului de şomaj, slăbind stimulentul dea găsi mai repede un job. Iar perioadele lungi de neocupare reduccalitatea capitalului uman şi şansa de a mai fi ocupat.
A treia cauză pentru reducerea lentă a ratei şomajului în răspunsla reluarea creşterii economice o constituie normele1 (valorimorale, preconcepţii) pe care firmele le au în ceea ce priveşteocuparea forţei de muncă. Datorită normelor, există persoane cumunci auxiliare angajate în exces faţă de numărul cerut detehnologie. Acestea sunt rezerve de eficienţă ale firmelor.
Firmele au stabilit normele pe faza ascendentă a ciclului deafaceri, înainte de criză, când încrederea creştea şi cerereaagregată era suficient de mare pentru ca rata şomajului să scadăsub un nivel relevant. Dată fiind producţia, în prezenţa normelorrata şomajului a fost relativ mică deoarece exista personal înexces. În lipsa normelor nu ar fi existat personal în exces şi rataşomajului ar fi fost mai mare. Normele au fost înlăturate în timpulcrizei, când cererea agregată a scăzut suficient pentru ca rataşomajului să crească peste nivelul relevant.
Dată fiind productivitatea muncii, atât timp cât rata şomajuluirămâne mai mare ca nivelul relevant, creşterea cererii va producescăderi relativ mici ale neocupării şi ale ratei şomajului.Scăderile mai mari vor apărea abia atunci când cererea va atingedin nou nivelul care va face ca rata şomajului să fie mai micădecât nivelul relevant. Nu avem încă date pentru România, daripoteza noastră privind normele şi rezervele de eficienţă pare săfie validată de economia SUA. Acolo, scăderea cererii agregate în2008 a fost însoţită de o creştere relativ rapidă a rateişomajului, iar creşterea economică în ultimele patru trimestre nua fost acompaniată de scăderea ratei şomajului.
Cum arată experienţa mondială privind ocuparea post-crize majore?În articolul lor din Financial Times din 31 august, Carmen şiVincent Reinhart au arătat că neocuparea nu scade la nivelul dedinainte de criză pentru cel puţin un deceniu2. Ei au ajuns laaceastă concluzie după ce au studiat criza din 1929-'33, alte 15crize importante apărute după cel de-al Doilea Război Mondial şişocul petrolului din anii 1973-'74.
Această evoluţie şi cauzele enumerate readuc în discuţie măsurilece ar trebui luate pentru a reduce rata şomajului. Când economiafuncţionează sub potenţial, stimularea cererii pare să fie osoluţie. Totuşi, în cazul României, din moment ce stimulii fiscalinu pot fi utilizaţi fără a genera problema datoriilor, pentru obună perioadă guvernul nu va putea contribui la întărirea cereriiagregate. Stimuli rămân în aria monetară, dar şi aiciposibilităţile sunt limitate.
Dar chiar dacă stimulii ar fi disponibili şi ar putea fi folosiţi,contribuţia lor ar fi limitată comparativ cu perioada precriză.Atât apariţia unor noi probleme structurale ale pieţei muncii, câtşi eliminarea normelor de către firme au determinat creşterea rateinaturale a şomajului, astfel limitând spaţiul pentru stimulareaneinflaţionistă a cererii agregate. Cu spaţiul restrâns, stimuliiar ajuta cererea agregată, dar ar rămâne insuficienţi în raport cuobiectivul readucerii ratei şomajului la nivelul pre-criză. Deasemenea, dacă rata naturală a şomajului a crescut peste nivelulrelevant pentru norme, firmele au nevoie de un nou nivel relevantînainte de a adopta norme şi a angaja personal în exces. Reluareafazei ascendente a ciclului de afaceri va avea un efect scăzutasupra ocupării atât pe ruta stimulilor, cât şi pe cea anormelor.
Datorită nivelului mic al economisirii interne, creşterea economicărămâne dependentă de reluarea intrărilor de capitaluri, iar acesteadin urmă depind de coerenţa politicilor. Dar cu o rată naturală aşomajului crescută, doar o cantitate relativ redusă de capitaluripoate fi absorbită fără a produce dezechilibre nesustenabile.Astfel, economia a devenit mai vulnerabilă în faţa intrărilor decapital. Aceasta pune într-o lumină specială importanţa măsurilorspecifice de flexibilizare a pieţei muncii şi de creştere aocupării.
Mai întâi trebuie creată o listă cu toate măsurile care ar putearigidiza şi mai rău piaţa muncii şi care nu trebuie aplicate. Apoitrebuie eliminate reglementările care reduc eficienţa pieţeimuncii, inclusiv cele care stimulează amânarea căutării de slujbeşi creşterea numărului de asistaţi social. Este important să sepermită concedierea din motive de eficienţă. Astfel s-ar obţinesimetrie în procesul de absorbţie şi cel de eliberare de forţă demuncă şi s-ar reduce reticenţa patronatului referitoare la noileangajări. Nu în ultimul rând, trebuie intensificate politicile destimulare a recalificărilor.
Riscul ca aceste măsuri să nu fie adoptate la timp este mare. Deşiau efecte benefice pe termen mediu-lung, multe dintre măsuri arputea scădea ocuparea pe termen scurt, putând duce la amânareaadoptării lor. Cu cât măsurile sunt amânate mai mult, cu atât scadşansele adoptării lor înainte de alegerile din 2012. În schimb, înanul alegerilor vor creşte cheltuielile publice în încercareailuzorie de a reduce rata şomajului. Dacă riscul se materializează,atunci şi şomajul, şi datoria publică vor creşte.
Lucian Croitoru este consilier al guvernatoruluiBNR
1 O prezentare in extenso a ipotezei şi a implicaţiilor ei suntprezentate în Lucian Croitoru, "Trei rate ale şomajului relevantepentru politica monetară", în Caiete de Studii nr. 27, august 2010,www.bnr.ro/Caiete-de-studii-484.aspx.
2 Carmen Reinhart and Vincent Reinhart, "Beware those who think theworst is past", Financial Times, Tuesday, August 31 2010.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
