Pare să fi devenit clar pentru aproape oricine că reluareacreşterii economice în România depinde de capitaluri străine.Acestea sunt abundente şi caută destinaţii de investire. În modcorect, autorităţile au făcut din crearea condiţiilor pentruintrarea capitalurilor în sectorul privat o prioritate. Ajustărileprevăzute în acordul cu UE şi FMI sunt esenţiale în acest sens.Concomitent, se intensifică eforturile pentru atragerea fondurilornerambursabile de la UE. Ceea ce pare să nu fie clar încă este căreluarea intrărilor de capital privat şi a creşterii economice vacrea nu numai locuri de muncă, dar şi probleme în lipsa unorreforme structurale care să asigure creşterea produsului potenţialşi care merg mult dincolo de ajustările fiscale programate.
Într-adevăr, în perioada 2004-2008 intrări mari de capitaluri ausupraîncălzit economia şi au creat dezechilibre mari. Acum însă,chiar intrări relativ mici de capital ar putea crea dezechilibremari deoarece criza a schimbat structura economiei şi a redus atâtnivelul potenţial al PIB, cât şi rata sa potenţială de creştere. Cuun potenţial scăzut, economia este mai vulnerabilă la inflaţie şila dezechilibrul extern.
Aşa cum s-a demonstrat în cazul mai multor ţări, postcriză suntposibile trei scenarii relativ la nivelurile producţiei potenţialecare ar fi existat în lipsa crizei. În cazul fericit, dacă ratapotenţială este mai mare decât rata potenţială precriză, atuncipierderea de nivel potenţial se recuperează, fără să apară opierdere permanentă de potenţial. Un scenariu mai puţin bun esteacela în care rata potenţială se stabilizează la nivelul precriză,ceea ce face ca pierderea de nivel să fie cvasipermanentă. Însfârşit, în cel de-al treilea şi cel mai rău scenariu, ratapotenţială rămâne permanent sub nivelul pre-criză şi pierderea depotenţial este crescătoare.
Acest ultim scenariu este cel mai plauzibil în cazul Românieideoarece este probabil ca deteriorarea în condiţiile de finanţareinduse de criză (acces, cost, deleveraging) să fie cvasipermanentă.Această deteriorare ar reduce mai ales contribuţia productivităţiitotale a factorilor la formarea ratei potenţiale de creştere. Petermen lung, unele estimări dau o rată de creştere a PIB potenţialde 2-3 procente, ceea ce este deja o revizuire în jos de la 5-6procente înainte de criză.
Pe termen scurt însă, este posibil ca potenţialul de creştere să fiscăzut, sub influenţa crizei, chiar şi mai mult. Modelele noastrene ajută prea puţin să identificăm cu cât. Dar ştim că structurapieţei muncii, ritmul investiţiilor şi viteza progresuluitehnologic (creşterea productivităţii totale a factorilor-TFP) aufost profund afectate de criză. Probabil că potenţialul de creşterea TFP a devenit profund negativ, ca şi potenţialul forţei de muncă,şi este posibil să rămână aşa pentru câţiva ani. De asemenea,potenţialul de creştere a capitalului s-a redus foarte mult.
Aceasta înseamnă că însăşi creşterea PIB potenţial ar putea rămânepentru câţiva ani cu mult sub ce suntem obişnuiţi să gândim.Îndrăznesc să spun că pentru următorii câţiva ani, rata de creşterea PIB potenţial se situează între zero şi 1 procent. La fel cum în2008 era greu de acceptat că în 2009 economia va scădea cu 7,1procente, tot aşa astăzi este greu de acceptat că, pe termen scurt,rata de creştere a PIB potenţial a scăzut dramatic.
Cum s-ar explica acest lucru? Boom-ul economic a provocatmodificări mari pe piaţa muncii şi în structura stocului decapital. Criza face ca mismatch-urile pe piaţa muncii să creascădin moment ce sectoarele care cresc nu utilizează lucrători careşi-au pierdut locurile de muncă odată cu spargerea bulei dindomeniul imobiliar. De asemenea, forţa de muncă mai vârstnică, saucea relativ tânără, dar care a stat mult timp în şomaj, nu maigăseşte de lucru uşor.
La fel se petrec lucrurile şi cu stocul de capital. S-ar putea careluarea creşterii economice să se datoreze creşterii cererii înalte sectoare decât sectorul imobiliar sau decât sectoarele legatede acesta pe lanţul de producţie. Să le spunem acestor sectoare"sectoarele noului motor de creştere" (SNM), care cuprind şisectoarele exportatoare. Revenirea cererii în sectoarele SNM lasăneutilizate utilajele din sectorul imobiliar şi din alte sectoarecare au crescut foarte mult datorită legăturilor cu sectorulimobiliar. În acest caz, potenţialul de creştere economică rămânerelativ scăzut.
Dacă atât rata potenţială de creştere, cât şi nivelul potenţial alPIB sunt foarte scăzute, atunci reluarea creşterii economice larate relativ înalte va crea nu numai locuri de muncă, dar şiprobleme. Gap-ul negativ actual al producţiei (producţia efectivăminus producţia potenţială) s-ar închide relativ repede şiproducţia efectivă va depăşi nivelul potenţial pentru o anumităperioadă de timp. Cu un gap pozitiv, în perioada respectivă, tipulproblemelor depinde de volumul intrărilor de capital în sectorulprivat. Dacă acestea ar fi semnificative, atunci ar apărea presiuniinflaţioniste concomitent cu deteriorări ale contului curent. Dacăînsă nu ar exista intrări semnificative de capital, atunci gap-ulpozitiv ar produce doar presiuni inflaţioniste.
Oricare dintre situaţii ar pune probleme politicilormacroeconomice. Cu inflaţie crescătoare, politicile monetare şifiscale ar deveni restrictive. Rezultatul ar putea fi o creştereeconomică relativ redusă şi o rată a şomajului relativ mare pânăcând potenţialul de creştere ar re-atinge valori relativ înalte.Dar dacă pierderea de PIB potenţial este permanentă sau încreştere, atunci această perioadă ar putea fi foarte lungă,alterând convergenţa cu nivelul de trai din UE. Prevenirea unuiastfel de scenariu face necesar ca măsurile de reformă să meargămult dincolo de ajustarea fiscală şi să devină profunde pe piaţamuncii, să stimuleze inovarea şi cercetarea-dezvoltarea, de caredepinde potenţialul de creştere.
Evitarea scenariului al treilea descris mai sus depinde mult derăspunsul politicilor. Pentru a creşte potenţialul PIB este nevoiede evitarea repetării unor greşeli din trecut şi de reforme vaste.În sectorul financiar contează să se evite orice măsură care arîmpiedica sectorul să se reformeze şi să se recapitalizeze pentrua-şi relua funcţia vitală de intermediere. Pe piaţa bunurilor,creşterea competitivităţii cere eliminarea reglementărilor careîncă mai împiedică intrarea/ieşirea uşoară de pe piaţă şiconcurenţa între firme.
Pe piaţa muncii e nevoie de măsuri care să stimuleze participareaforţei de muncă, redusă de îmbătrânirea demografică. Pentru astimula eficienţa este nevoie de reducerea protecţiei oferite celorangajaţi în defavoarea celor care caută de muncă, şi de programecare să pregătească mai bine forţa de muncă pentru operarea pe opiaţă a muncii mai flexibilă. Sistemul de impozite şi beneficiisociale, inclusiv cele legate de şomaj, trebuie reformat pentru areduce dependenţa de ajutoare şi a creşte atractivitatea muncii.Este esenţial, de asemenea, să se egalizeze vârsta de pensionareîntre bărbaţi şi femei la niveluri mai înalte şi să se revizuiascăschemele de pensionare timpurie sau pe caz de boală.
Lucian Croitoru - consilier al guvernatoruluiBNR
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
