Să spunem cu optimism că reuşim. Să spunem că 5% se transformă dintr-un proiect susţinut de câţiva jurnalişti de business, în unul susţinut de guvern, de bănci şi de noi toţi. Să spunem că ne angrenăm cu toţii într-un efort conjugat şi atingem 5% pe an.
Asta ar însemna că ne construim infrastructura. (Nu doar autostrăzi şi coridoare, ci sisteme de evitat inundaţiile care au devenit o tradiţie annuală, sisteme coerente de gestionare a deşeurilor, nu precum gafa din pasul Mestecăniş, sisteme performante de irigaţii, de aeroporturi, de sanitaţie în mediul rural, până la trotuare normale, fără stâlpi pe mijloc şi fără borduri duble - toate acestea tot infrastructură înseamnă).
Ar mai însemna că băncile să aibă deschidere pentru creditare, dar şi pentru economisire deoarece unii căutăm capital să investim, dar alţii căutăm depozite care să nu ne facă mai săraci atunci când le lichidăm (iar profitul în sistem nu trebuie să vină doar din achiziţii de titluri de stat şi comisioane pentru clienţi, ajustate semestrial). Ar mai însemna ca Banca Centrală să iasă din paradigma atenuării ciclului de creditare: intermedierea financiară trebuie recuplată la economie dacă vrem creştere economică.
Ar mai însemna că agricultura să producă valoare adăugată aici, nu la export. Creşterea din agricultură - chiar şi în cei mai buni ani - este afectată de lipsa unui lanţ local de procesare. Ţara exportă vagoane de grâu brut dar importă punguţe de seminţe gata decojite. Procesarea trebuie să se întâmple aici dacă vrem creştere economică.
Aşadar, să spunem că vom reuşi. Întrebarea este cât din 5% vor simţi cei care vor pune umărul la atingerea acestui obiectiv ambiţios? Cât dintr-un număr de la statistică se va reflecta în vieţile celor care astăzi cred în demersul iniţiat de ZF? Iar răspunsul depinde de viziunea statului faţă de jucătorii din economie. Marea miză a următorului deceniu este întoarcerea taxelor către cei taxaţi prin măsuri coerente de pro-creştere, nu prin modificări dese care costă, sperie investiţiile şi blochează consumul.
Ultima dată când am avut creştere economică 5% a fost în 2003- 2004, perioada dinainte de boom-ul economic. Am învăţat că nu mai avem nevoie de boom, ci de creştere durabilă, fundamentată, coerenţă. Dacă vrem să creştem şi în economia reală, nu numai pe Facebook, noi, toţi oamenii din economie, trebuie să ne unim eforturile în aceeaşi direcţie iar oamenii de la guvern trebuie să ne asculte vocile.
Lucian Vânătoriu este antreprenor şi partener în cadrul companiei Hostile Context Management.
