Opinii

Opinie Marcel Vulpoi: Contabilii – acei eroi fără glorie…

Opinie Marcel Vulpoi: Contabilii – acei eroi fără glorie…

Marcel Vulpoi este general manager al Vulpoi & Toader Management, companie care oferă servicii de contabilitate şi consultanţă în afaceri.

Autor: Marcel Vulpoi

11.07.2021, 00:04 10360

În data de 13 iulie 1921 Regele Ferdinand I al României a aprobat prin Decret Regal Legea pentru organizarea Corpului de Contabili Autorizaţi şi Experţi Contabili în România, fiind primul act normativ care reglementează profesia contabilă în România. 100 de ani mai târziu contabilii contemporani sărbătoresc acest eveniment cu gândul la declaraţiile care vin pe 25 iulie şi la situaţiile financiare semestriale. Nu mă aştept să iasă lumea pe străzi aplaudând contabilii sau să văd avalanşe de mulţumiri şi recunoştinţe la adresa contabililor ce s-au jertfit pe altarul debitului şi creditului.

Pentru majoritatea persoanelor contabilul este acea fiinţă aducătoare de veşti proaste. Când te sună contabilul precis ai greşit cu ceva sau îţi spune că ai de plată ceva. Nu cred că este vreun manager sau antreprenor căruia să-i salte sufletul de bucurie când pe ecranul telefonului apare doamna Jeni, domnul Nicu, doamna Mimi sau pur şi simplu contabila. Nu ştiu dacă aţi remarcat, dar majoritatea contabililor sunt semirespectaţi, de obicei spunându-li-se doamna/domnul urmate de un nume prescurtat, familiar. Poate şi asta o spune ceva, cine ştie?

Dar haideţi să analizăm fiecare dintre noi, cei care am avut o funcţie sau poziţie din care a trebuit să interacţionăm cu contabilul, oare ce a fost acesta pentru noi? Păi, în primul rând, a fost cel pe mâna căruia am lăsat banii firmei, cel care ne calcula ce avem de plată şi ce putem duce acasă. A fost cel care făcea nişte lucruri pe care rareori le-am înţeles sau am încercat să le înţelegem şi care la sfârşitul lunii ne dădea să semnăm „nişte tabele“.

În al doilea rând, contabilul a fost de multe ori şi avocat, cel pe care l-am sunat de fiecare dată când am avut nevoie de un model de contract. Fie el contract de muncă, de împrumut, de închiriere, sigur îl are doamna contabilă. Nu ne-a păsat că poate pentru a îl întocmi i-au fost necesare câteva ore sau că în ziua aceea a întârziat acasă la copii.

Tot contabilul a fost de multe ori şi manager de resurse umane, că, până la urmă cât de greu este să faci un contract de muncă? Sau un pontaj? Cât despre ştat de Salarii – mare lucru. Îl face programul, nu? Recuperare indemnizaţii de concediu, şomaj tehnic, recuperare concedii medical – nu este nicio problemă pentru doamna contabilă.

Vine o „hârtie“ la birou pe care scrie nişte lucruri pe care cu greu le înţelegem sau zice ceva de vreo raportare statistică, niciun fel de problemă – o trimitem contabilului, se ocupă el. Mai angajăm o persoană nouă şi trebuie cineva să o instruiască în taina întocmitului de facturi, a întocmirii registrului de casă – vorbeşte cu contabilul! Iţi spune el ce şi cum.

Nu în ultimul rând, te-ai certat cu partenerul de afaceri, cu un furnizor, un client – tot contabilului trebuie să îi povestesc, trebuia să aibă el şi o latură de bun ascultător şi poate îmi dă şi un sfat. Până la urmă, am încredere să-i las banii mei pe mână, de ce să nu-i împărtăşesc şi celelalte probleme pe care le am?

La fel de bine sunt şi antreprenori care văd în contabil un veritabil Harry Potter, cel care are o baghetă magică şi face TVA-ul ăla mare pe care îl au de plătit să dispară. Sigur, are şi o altă baghetă pentru impozit pe profit să fie diminuat ca prin minune. Când ne aduce OP-urile cu taxele de plătit îi punem invariabil întrebarea: „Tu lucrezi pentru mine sau pentru stat?“

Dar contabilul, liniştit, tace şi face, rareori se revoltă şi încearcă nopţi şi zile să găsească soluţii pentru a fi toată lumea fericită. Este ca un acrobat care încearcă să facă echilibristică după 3 nopţi nedormite în preajma eternului 25, la o mare înălţime cu o mulţime de oameni în jur, fiecare cerându-i câte ceva, dorind să mulţumească şi sârma pe care păşeşte şi legea cu care îşi ţine echilibrul, dar şi pilonii de care se susţine sârma reprezentaţi de client şi stat.

De aceea, vă propun ca la aniversarea a 100 de ani a meseriei de contabil nu să ridicăm vreo statuie a contabilului fără glorie, nici să ne uităm la ei ca nişte eroi ai luptei cu cifrele, ci doar să îi invităm la un pahar de vin şi să le spunem, poate pentru prima dată: MULŢUMESC!

 
AFACERI DE LA ZERO