Pe 6 februarie Franţa şi Germania au emis un Green Paper privind compatibilitatea sistemelor fiscale ale celor două ţări în privinţa impozitului pe profit. Exerciţiul vine ca urmare a declaraţiei comune a Angelei Merkel şi a lui Nicolas Sarkozy din 16 august 2011, conform căreia cele două ţări îşi doresc să aibă legislaţii de impozit pe profit compatibile până în 2013. Decizia Franţei şi Germaniei pare a fi un pas hotărât în direcţia implementării bazei impozabile comune şi consolidate a impozitului pe profit la nivelul Uniunii Europene (Common Consolidated Corporate Tax Base Ð CCCTB).
Odiseea CCCTB începe în octombrie 2001, când Comisia Europeană a prezentat studiul privind impozitul pe profit în ţările membre (Company Taxation Study), propunând o serie de măsuri ce ar trebui luate pentru a îndepărta obstacolele ridicate pieţei comune de către legislaţia naţională privind taxele directe. Una din concluziile acestui studiu era că, pe termen lung, statele membre ar trebui să permită companiilor din Uniunea Europeană să folosească o singură bază (consolidată) de taxare pentru întreg profitul creat pe teritoriul Uniunii.
Rezultatul a fost crearea unui grup de lucru care a dus, după zece ani (16 martie 2011), la emiterea unui draft de directivă europeană privind baza impozabilă comună şi consolidată a impozitului pe profit. Intenţia Comisiei este ca draftul respectiv să fie aprobat de Consiliul Uniunii Europene în 2013, iar doi-trei ani mai târziu fiecare stat membru să transpună directiva în legislaţia domestică. În următoarele opt săptămâni de la publicarea draftului, parlamentele statelor membre au putut emite comentarii cu privire la relaţionarea dintre draftul respectiv şi principiul subsidiarităţii din Tratatul Uniunii Europene (principiu ce stabileşte împărţirea competenţei între Uniune şi statele membre). Un număr minim de 18 voturi din 54 disponibile ar fi obligat Comisia să reconsidere propunerea. Numărul total de voturi a fost de 13, aferente a nouă state membre (printre care şi România).
Pe scurt, draftul de directivă CCCTB propune ca în cazul unei companii dintr-un stat membru cu filiale în celelalte state membre, baza impozabilă să se consolideze la nivelul firmei mamă, urmând a se împărţi între firmele din grup în baza unei formule ce ia în considerare următoarele criterii: volumul de vânzări, cheltuielile salariale, numărul de angajaţi şi valoarea activelor. Baza impozabilă va fi stabilită conform prevederilor directivei, legea naţională a fiecărui stat membru nefiind aplicabilă în acest caz. Consolidarea bazei impozabile va include eliminarea tranzacţiilor între membrii grupului (nu va mai fi deci nevoie de reguli privind preţurile de transfer) şi posibilitatea compensării profiturilor dintr-o jurisdicţie cu pierderile din alta. Rata de impozit pe profit a fiecărui stat se va decide la nivel naţional.
Aplicarea CCCTB este opţională, alegerea fiind a contribuabililor.
Mecanismul propus este în mod evident revoluţionar şi presupune, printre altele, o potenţială redistribuire a veniturilor bugetare din impozit pe profit la nivelul Uniunii Europene. Implică de asemenea şi pierderea suveranităţii statelor membre unde sunt localizate filialele respective în ce priveşte legiferarea impozitului pe profit şi exercitarea controlului fiscal în acest sens. În acelaşi timp, contribuabilii se pot aştepta la scăderea cheltuielilor privind formalităţile cerute de legea fiscală (de ex. depunere de declaraţii fiscale şi rapoarte de preţuri de transfer), precum şi la diminuarea impozitului de plătit - fie datorită posibilităţii de a compensa pierderile cu profiturile din ţări diferite, fie ca rezultat al eliminării dublei impozitări din practică, când într-un stat se primesc venituri şi în celălalt stat se înregistrează cheltuieli ce sunt refuzate la deducere (vezi cheltuieli cu serviciile ce nu îndeplinesc condiţii de formă specifice), fie poate ca urmare a deplasării bazei impozabile către state cu impozit mai mic, în urma aplicării criteriilor descrise în locul regulilor de preţuri de transfer aplicabile acum.
Studiul de impact prezentat de Comisie odată cu draftul directivei (ce ia în calcul cazul concret a 13 companii europene multinaţionale) estimează scăderea bazei impozabile la nivelul Uniunii Europene cu 2.7%. La nivel de state membre, primii trei câştigători ar fi Germania (cu o creştere de 2.8% din baza totală la nivelul Uniunii), Italia şi Franţa (cu un plus de 1.8%, respectiv 1.7%). Primii trei pierzători ar număra Finlanda, Olanda şi Danemarca.
Conform aceluiaşi studiu, România şi-ar tripla baza impozabilă aferentă operaţiunilor companiilor europene multinaţionale.
Sigur, este greu de estimat rezultatul real al unei astfel de revoluţii în taxarea directă. Ar fi însă câteva argumente în favoarea României: la momentul actual multinaţionalele au puncte de producţie în România, folosind în principal costul mic al forţei de muncă, combinat cu nivelul bun de educaţie şi inventivitate al acesteia. Folosind regulile tradiţionale de preţuri de transfer, ce ataşează profituri mai mari funcţiilor mai importante (să le spunem funcţii soft, cum ar fi R&D, marketing, vânzări, management la nivelul grupului etc.), ponderea din profit aferentă punctelor de producţie este evident mică. Este posibil ca împărţind baza taxabilă a unui grup european în funcţie de parametrii vânzări, salarii, număr de personal şi active, filialelor româneşti să le revină o parte mai mare din profit. În luarea unei decizii la nivel de stat, acest lucru va fi evident ponderat cu pierderea suveranităţii României în ceea ce priveşte legiferarea şi controlul impozitului pe profit.
Pentru a intra în vigoare, proiectul de directivă are nevoie să fie votat în unanimitate în Consiliul Uniunii Europene. Alternativ, minim nouă state membre l-ar putea adopta făcând uz de procedura de "enhanced cooperation".
Având în vedere cei zece ani care s-au scurs de la începutul proiectului, precum şi nevoia de unanimitate în Consiliu, tabăra scepticilor care afirmă că proiectul mai are nevoie de ani mulţi să prindă viaţă e destul de numeroasă. Pe de altă parte, Franţa şi Germania par a-şi vedea de agendă în această privinţă, iar ultimele evoluţii la nivelul Uniunii, inclusiv Pactul de Stabilitate, sunt evident de bun augur pentru introducerea CCCTB, măcar pentru o parte din statele membre. De semnalat ar fi şi faptul că nici Franţa şi nici Germania nu au depus comentarii cu privire la principiul subsidiarităţii, în schimb ministerul de finanţe german, răspunzând unei interpelări parlamentare, a apreciat că aplicarea CCCTB ar trebui să fie obligatorie şi nu opţională.
Pe de altă parte, preşedinţia Uniunii Europene până la al doilea semestru din 2014 este deţinută de ţări ce au depus comentarii cu privire la principiul subsidiarităţii.
Marius Ionescu este partener al firmei de avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Peterson Partners
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
