Opinie: Reincepe polarizarea electorala

Discursul din Parlament al presedintelui Basescu da semnul inceperii efective a campaniei electorale. Cu acest prilej, trebuie sa remarcam un fenomen care va fi responsabil pentru redesenarea intregii scene politice romanesti. La ultimele alegeri parlamentare, noutatea suprema fusese aceea ca a disparut polarizarea electorala de la varf. Pentru prima data dupa 1989, in alegeri nu mai era clar ca optiunea este intre doua alternative puternice, ideologizate, de sens contrar. Cauzele sunt multe si nu mai are rost enumerarea lor aici. Cea mai importanta dintre ele a fost legata de absenta competitiei prezidentiale, cea care a personalizat intotdeauna lupta politica in Romania si care a facut-o sa genereze interes si mobilizare publica. Mereu, alegerile prezidentiale au atras alegatorii, mai mult decat discursul ideologic sau siglele de partid. Anul acesta nu va fi o exceptie, fiindca disputa pentru presedintie incepe sa aiba o miza mai mare ca oricand.

Odata cu cresterea interesului pentru lupta preziden-tiala, va reveni in politica romaneasca si polarizarea. Doar ca, de aceasta data, fenomenul va produce efecte mult diferite de cele de pana acum. Ceea ce se va intampla este ca polarizarea din jurul luptei pentru fotoliul de la Cotroceni sa influenteze major modul in care partidele se raporteaza unele la altele in viata politica obisnuita.

Dupa ce alegerile parlamentare s-au terminat, s-a crezut ca asistam la o asezare politica relativ stabila, prin formarea marii coalitii intre adversarii traditionali PSD si PD-L. Aceasta mare coalitie, care reunea ca numar de voturi ceea ce FSN obtinuse singur la inceputul democratiei post-revolutionare, dadea impresia unui monolit foarte solid. Doar ca inceputul de an arata ca aceasta stabilitate nu este mult mai impresionanta decat cele care au existat si in cazul altor coalitii anterioare. Cei care au sustinut colaborarea dintre PSD si PD-L au vorbit intr-o maniera ce a semanat foarte mult cu "sfarsitul istoriei" invocat de Fukuyama imediat dupa "Razboiul Rece". Infratirea transpartinica era o dovada a spargerii vechilor ostilitati si bariere intre cele doua partide si se parea ca tabara care a fortat intrarea PSD la guvernare alaturi de PD-L va prelua, treptat, controlul total in partid. Doar ca acest fenomen nu a fost finalizat. Atat pentru ca nemultumitii (cei lasati pe dinafara de intelegerile cu PD-L) au devenit tot mai vocali, cat si pentru ca relatia cu PD-L nu a inceput sa fie atat de lina pe cat se spera sa devina.

Mai mult, cand presedintele Traian Basescu a inceput sa loveasca in parteneri, fortand impunerea unei agende proprii utile strict electoral (am anticipat asta in ultimul raport de prognoza realizat de Infopolitic la finalul anului 2008), lumea a inceput sa isi aduca aminte de motivele pentru care relatia dintre PSD si PD-L nu are cum sa fie una de durata.

Deja, la scoala tinerilor PSD de la Geoagiu s-au dat mesaje despre cum relatia dintre PSD si PD-L nu are cum sa dureze patru ani, din enorm de multe motive. Campania prezidentiala din acest an va desavarsi aceasta reorientare a multor pesedisti, fortand partidul sa ia o decizie cu privire la viitorul sau. Polarizarea personalizata din jurul campaniei prezidentiale va forta PSD sa hotarasca daca vrea sau nu sa se implice in aceasta lupta. Iar decizia nu poate fi una teoretica, dintr-un motiv simplu: PSD e la guvernare. Daca vrea sa ramana la guvernare, trebuie sa evite combaterea lui Traian Basescu (prin promovarea unui contracandidat de paie). Daca vrea sa lupte impotriva lui Traian Basescu, trebuie sa iasa de la guvernare. Solutie de mijloc nu exista.

Oricare dintre cele doua variante este riscanta, fiindca presupune batalii pe care actuala conducere a PSD nu a vrut sa le poarte in ultimii ani. Atunci cand Adrian Nastase forta polarizarea electorala impotriva lui Traian Basescu, era contrat din interiorul partidului, pe motivul imaginii generate de anchetele incepute impotriva fostului premier. Doar ca nesustinerea lui Adrian Nastase nu a insemnat sustinerea altcuiva in loc. Sorin Oprescu a fost fotat sa plece din partid, pentru ca acesta nu era suficient de decis pentru a-l sustine impotriva administratiei pedeliste de la Capitala. Iar Mircea Geoana nu s-a decis niciodata clar sa fie un contracandidat pentru Traian Basescu. Chiar si acum, cand afirma acest lucru, pentru multa lume este evident ca pozitionarea sa este doar una de fatada, cata vreme tocmai Mircea Geoana este cel care a blocat implicarea PSD in luptele politice din anii trecuti.

Lupta pentru fotoliul de la Cotroceni se va acutiza, iar credibilitatea lui Traian Basescu va continua sa se erodeze (indiferent de cate discursuri responsabile sau populiste va sustine in fata Parlamentului). In acest context, va fi evident ca populatia se va imparti intre cei care il sustin pe Basescu si cei care i se opun.

Doar ca, si asta este premiera pe care vreau sa o remarc, aceasta impartire nu va mai tine cont de partide, ci dimpotriva. E foarte posibil ca aceasta polarizare sa forteze grupuri din partide (atat din PNL, cat si din PSD) sa lupte cu alte grupuri din propriile partide pentru a impune una sau alta din pozitionari. Pentru prima data, polarizarea nu va urma liniile de demarcatie ale partidelor. Cand unul dintre posibilii contracandidati cu sanse ai lui Traian Basescu va incepe lupta (fiindca este clar ca nimeni nu a inceput-o pana acum), vom asista la o reasezare a partidelor politice romanesti in functie de simpatii personale si nu in functie de linii ideologice. O reasezare care poate insemna inclusiv disparitia de facto a unora dintre ele, cele care se vor misca cel mai prost.