Dezastrul de la Giuleşti, unde autorităţile se bâlbâie încăutarea vinovaţilor şi a responsabilităţilor, arată că sistemulmedical este construit greşit în România.
În acest moment, spitalele sunt sub administrarea a treiinstituţii: autorităţi locale, Ministerul Sănătăţii şi CasaNaţională de Sănătate.
Infrastructura ar trebui în teorie să fie întreţinută şimodernizată cu banii locali, Ministerul Sănătăţii supravegheazăpoliticile sanitare, iar banii pentru funcţionarea de zi cu zi aspitalului vin de la Casa de Asigurări.
Este ridicol. De fapt cui îi raportează directorul unui spital?Cum poţi avea autoritate fără să plăteşti?
Apariţia Casei de Asigurări de Sănătate, în urmă cu 10 ani, afost cerută de Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. Celedouă instituţii de la Washington au cerut guvernului separareafondului de asigurări de sănătate de cel al bugetului de stat. Lafel au cerut şi crearea Casei de Pensii. Ideea era ca acesteinstituţii să iasă de sub controlul statului şi să intre sub cel al"obştii" - reprezentanţi ai sindicatelor, ai patronatelor , iarbugetele lor să fie separate de asemenea de cel al statului
Acesta este un experiment. În Anglia sau Danemarca, state undeserviciile medicale sunt de înaltă calitate, nu există aşa ceva.Spitalele sunt coordonate de Ministerul Sănătăţii, care plăteşte şimedicii cu bani de la buget.
Este şi logic. Cum să fie eficient să raportezi într-o parte şisă primeşte bani dintr-alta?
Aceste Case, de Sănătate şi de Pensii, nu au fost decât o sursăcontinuă de sinecuri şi de cheltuieli imense pe baniicontribuabililor. În Bucureşti, dar şi în ţară, se vede care a fostprima lor grijă: să îngroape zeci de milioane de euro în sedii.
Teoretic, în Consiliile de Administraţie ale celor două casesunt reprezentanţi ai patronatelor şi ai sindicatelor care artrebui să cenzureze, nu-i aşa, abuzurile. Aceşti oameni ar trebuisă fie reprezentanţii angajaţilor şi angajatorilor.
Dar a ieşit în presă vreun reprezentant al sindicatelor saupatronatelor care să scoată la iveală abuzuri din sistem şi cupropuneri de reformă şi eficientizare? Niciodată. Este o conivenţătotală. Toţi nu caută decât foloase proprii.
În loc ca toate firele să ducă într-un singur loc şi ministrulsă fie chemat pentru explicaţii, dar să aibă şi puterea de a facepolitici, de a diferenţia salarii, de a muta personal de undeexistă surplus acolo unde este nevoie, acum e o situaţie de te ieicu mâinile de cap. Nimeni nu are cu adevărat răspunderea. Ce artrebui să se întâmple mai grav ca să se demonstreze că funcţionareasănătăţii în acest mod este haotică?
De altfel, din cauza acestei duble şi de curând, prin implicareaautorităţilor locale, triple coordonări, nu se vede deloc însistemul medical că fondurile alocate s-au dublat în ultimii cinciani, de la 3 la 6 miliarde de euro.
Iar trecerea spitalelor la autorităţile locale va pune capacacestei situaţii. Este de neînţeles de ce nu este legat dezastrulde la Giuleşti de această măsură nefericită. De echipareaspitalelor bucureştene se ocupă de aproape doi ani PrimăriaCapitalei. Iată rezultatul.
În condiţiile în care guvernul acoperă găurile şi de la bugetulde pensii şi de la bugetul de asigurări de sănătate, deci nici nuse mai pot numi asigurări, ce rost mai are existenţa celor douăcase de aşa-numite asigurări?
Singura cale de a trece la modernizarea sistemului este ca toateresursele, dar şi comanda să fie la o singură instituţie.
Vrei să slăbeşti un sistem? Sparge-l. Aceeaşi situaţie absurdăeste şi la calea ferată şi în energie, domenii strategice. Într-unexperiment care s-a dovedit dezastruos, dovadă starea actuală acăii ferate, ni s-a impus crearea CFR SA, CFR Călători, CFRInfrastructură şi CFR Marfă. Rezultatul? Trenurile au în prezent oviteză medie mai mică decât acum 10 ani.
Nicăieri în Europa nu s-a mai procedat astfel. În Ungaria, înAustria, în Germania, în Franţa - companiile de cale ferată suntintegrate şi sunt printre cele mai puternice. Sunt companiistrategice, unde sunt numiţi cei mai bine pregătiţi ingineri, nuabsolvenţi de Teologie, cum ajunsese ministrul Radu Berceanu sănegocieze cu PSD-ul în 2009.
În energie, la fel. Nici nemţii, nici francezii, nici măcarcehii sau polonezii nu au făcut prostia pe care am făcut-o noi.Iarăşi la insistenţa celor două instituţii care au decis săexperimenteze în România ceea ce nicăieri în Europa nu mai există,au apărut Nuclearelectrica, Hidroelectrica, Termoelectrica,Electrica. Normal că "ulii" s-au îngrămădit la energie ieftină laHidroelectrica, aşa încât fondurile pentru dezvoltare s-au subţiat:noile amenajări hidro între 1990 şi 2010 sunt de zece ori maireduse decât ceea ce s-a făcut cu 20 de ani înainte.
La gaze avem Romgaz şi Distrigaz-uri. Nimeni în Europa nu maiare aşa ceva. Francezii unesc Gas de France (producere, transportşi distribuţie de gaz) cu Suez (energie electrică, apă), nouacompanie cumpără o mare firmă de prin Marea Britanie acum şi devineal doilea mare conglomerat energetic din lume, noi avem trasatesarcini să spargem, chipurile să devenim "eficienţi".
Trebuie, în final, spus lucrurilor pe nume. Când toatecompaniile private centralizează pentru a nu mai avea şaptesecretare, şapte directori administrativi şi 100 de şoferi, la stateste bună descentralizarea şi ruperea sistemelor.
Sisteme care în mod natural au apărut şi au fost gândite astfelîncât alocarea internă între regiuni sau între departamente săcompenseze eventualele dezechilibre.
Ce trebuie să se mai întâmple, cât de prost trebuie să maifuncţioneze sănătatea, transportul pe calea ferată, sistemulenergetic să ne dăm seama că suntem pe un drum greşit?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
