Este posibil ca economia sa dea oarecare semnale de oprire aalunecarii, dar in zona de resurse umane, de angajari inca nu sesimte. Dimpotriva, nervozitatea este la maxim.
Au aratat-o cei peste 100 de sefi de departamente de resurseumane din cele mai mari companii din Romania prezenti joi la acincea editie a conferintei ZF dedicata acestui sector, care aufost greu de tinut in frau. In general, acuzatul nr. 1 este statul,administratia publica. Banii din fondurile europene nu vin la timp,ministerele muncii si al educatiei nu comunica deloc cu mariiangajatori, nu exista strategii de reinsertie profesionala.
Nervozitatea directorilor de resurse umane este de inteles. Deneinteles este insa continua asteptare ca politicile administratieipublice se vor imbunatati.
Intre 2001 si 2008, cat economia a fost pe crestere, businessula ignorat ca administratia a crescut tentacular fara sa producanimic si nu a presat deloc pentru competenta si eficienta.
Dar iata ca, dintr-o data, criza financiara globala in carestatele nationale si-au au salvat fiecare bancile, deci propriilesisteme financiare, cu sute de miliarde de euro, apoi au trecut larelansarea economica, a aratat ca nationalitatea capitalului sipoliticile publice de dezvoltare nu sunt concepte perimate, ciadevarate bastioane de supravietuire.
La noi, problema este ca cei mai destepti romani nu mai gandescpentru tara lor. Fie au plecat cu totul din tara, fie au ramasnumai cu trupul, adica mintea si preocuparea lor este de fapt laceea ce se intampla la Barcelona sau Londra. Cei care suntcastigatori ai tranzitiei se apleaca acum in primul rand catreambitiile profesionale - construirea unei companii, a unui brand,cucerirea altor piete, cariere in multinationale sau catreplacerile personale - calatorii, vacante in locuri de calitate, adoua sau a treia casa, masini mai frumoase.
Vor ce nu au avut. Este de inteles. Dar pana la un punct. Panala punctul in care ignorarea a ceea ce se intampla in jur seintoarce impotriva. Dintr-un anumit punct de vedere, clasa demijloc, oamenii care au castigat de pe urma investitiilor strainepentru ca au fost mai bine educati si mai harnici sunt ca si nivelal preocuparilor principale inca in adolescenta.
Medicii se tin cu mana de nas in spitale mizerabile, dar fac din"plicuri" mii sau chiar zeci de mii de euro pe luna, astfel incatprincipala grija este casa de vacanta sau circuitul de patrusaptamani pe Mediterana si nu cum poate fi imbunatatita activitateaspitalului. La fel ministrii din ministere ingropate in hartoage,nefunctionale, sau profesorii universitari din universitati undeabsolventii poate ca nici nu merita BAC-ul. In general, cam toatalumea buna se tine cu mana de nas in Romania, ca miroase urat, darnu pleaca pentru ca face bani destui.
Nimeni din sistemul public nu are in cap nici 1% cum saimbunatateasca functionarea sistemului, sa vina in ajutorcetateanului/contribuabilului/pacientului/elevului.
In rest, toti au impresia, din pacate, ca daca isi rezolvaproblema individual, mizeria nu ii atinge. Si se tin departe, catmai departe de orice forma de politica. Sefii romani demultinationale citesc stiri de business din Romania, dar ziaregeneraliste nu. Nu ii intereseaza. Problemele politice li se parori murdare, ori de neinteles. Nu inteleg ca problemele tarii suntprobleme politice. Ca dezvoltarea inseamna politici publice, iarpoliticile publice sunt facute de cei care fac politica.
Aici este diferenta fata de o societate matura, unde sentimentulde implinire ajunge sa fie dat de implicarea in imbunatatireavietii colectivitatii, care, vrem sau nu vrem, nu se poate facefara politica.
Bombardata zeci de ani cu false valori colective, unde cei carepropovaduiau egalitatea erau primii la abuzuri, Romania si romaniis-au intors cu sete spre ei insisi: au facut garduri cat mai inaltela case trantite in mijlocul parcurilor, au facut tot posibilul sascape de sistemele de educatie, de sanatate sau de securitatecolectiva. Si politica, spatiul public a fost lasate la dispozitiaunor repetenti sau, mai rau, recidivisti.
Acum 160 de ani, romanii intorsi de la Paris, Berlin sau Vienaau priceput ca principala cauza pentru care trebuie sa lupte estenatiunea - limba, steag, armata, moneda proprii. Dupa trei secolede fanarioti, straini care nu au avut niciun interes ca aici sa fieo tara, ci doar un tinut exploatabil, "propasirea tarii, a natiuniiromane" nu mai era o vorba goala, ci o cale de supravietuire, iargeneratiile actuale nu trebuie sa uite cat datoreaza celor carecrezut in aceste idei.
Daca ai o tara, daca ai o natiune, restul vine dupa sine. Sicresterea PIB per capita, si modernizarea, si soselele, si scolile,si spitalele.
Atentie! Daca voi nu va interesati de tara, daca voi nu stiticine va sunt reprezentantii in Parlament, in primarii, inconsiliile locale, cine va administreaza si cum va administreazabanii, nici tara nu o sa stie de voi. Nu o sa aveti nici politicide resurse umane, nici de infrastructura, nici de sanatate. Degeabaasteptati politici daca nu va intereseaza deloc politica!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
