Intenţiile guvernului Boc, de la a cărui instalare se împlinescîn curând doi ani, sunt, teoretic şi declarativ, bune.
Întrebarea este de ce totul merge atât de prost, adică la doiani de la declanşarea crizei nu este limpede dacă 2011 va readuceeconomia pe creştere, nu este clar dacă s-au făcut destule tăieride cheltuieli, nu este clar dacă veniturile prognozate în 2011 vorfi atinse şi nu vor mai fi necesare alte majorări de taxe.
Tot mai mulţi au impresia că, în pofida declaraţiilor derestructurare ale statului, reforma nu este decât o butaforie depus în televizor timp în care cine trebuie trăieşte pe baniistatului sau chiar se îmbogăţeşte din contracte publice. Dincontractele cu statul, din salariile de la stat de nivel demultinaţionale despre care toate lumea tace mâlc. Există bani.Cheltuielile bugetare pentru 2011 - salarii, pensii, bunuri şiservicii, investiţii - sunt în total 47 mld. euro, adică 200 mld.lei sau 37% din PIB. Pe salariile bugetarilor merg 10 miliarde deeuro, pe pensii încă 10 miliarde de euro. Încă 6 miliarde de eurocostă ajutoarele sociale, iar 2 miliarde de euro sunt cheltuielilecu dobânzile, astfel încât pentru cheltuielile de bunuri şiservicii şi investiţii statul are la dispoziţie circa 15 miliardede euro, dintre care 7 miliarde de euro pentru bunuri şi serviciişi 8 miliarde de euro pentru investiţii.
Problema este că nici la salarii, nici la numărul de bugetari nuse risipesc banii statului în aceeaşi măsură ca la contractele custatul ale firmelor controlate direct sau prin interpuşi de înalţiifuncţionari.
Are şeful unei instituţii de stat o podgorie? Atunci sigurinstituţia de stat va cumpăra vin de la el, pentru că, nu-i aşa,este cel mai bun. Are un prefect sau vărul lui o firmă de scaunesau una de reactivi pentru spitale? Atunci sigur va avea desfacerela de trei ori preţul pieţei.
Aşa se şi explică anvergura sumelor folosite în campaniileelectorale, precum şi bătaia pe controlul Agenţiei Naţionale deMonitorizare a Achiziţiilor Publice sau al Consiliului Naţional deSoluţionare a Contestaţiilor.
La cele 15 miliarde de euro cheltuiţi anual direct de stat semai adaugă 5 miliarde euro cheltuiţi de companiile de stat care, lafel, cumpără de la cine trebuie.
La 20 miliarde de euro achiziţii de către stat, dublu faţă de2004, miza este uriaşă. La ce duce lipsa de control şi de eficienţăa acestor cheltuieli care au ajuns în ultimii ani la o anvergurăuriaşă, dar fără consecinţe vizibile? În anii '90, problema mareera la lipsa de eficienţă a companiilor de stat, care dominaueconomia. Creditele de la Bancorex şi Banca Agricolă erau înghiţitede firme devalizate de directori, iar găurile le-a acoperit statulde la datoria publică. Acum chestiunea s-a mutat direct la nivelulachiziţiilor de stat.
Astfel, există riscul ca, la fel ca în 2009 şi 2010, guvernul săfie nevoit să ia din nou măsuri şoc pentru că nu îi vor ajungebanii în 2011 pentru cheltuielile pe care s-a angajat deja că leface bazându-se pe nişte venituri iluzorii.
În 2009 au lipsit de la veniturile prognozate la începutulanului circa 3 mld. euro, iar în 2010 au lipsit alte 4 mld. euro.Dar cheltuielile nu au fost ajustate corespunzător, astfel încâtaceste sume pur şi simplu s-au adăugat la datoria publică, cum afost în anii '90 cu salvarea băncilor.
De ce a fost lăsat guvernul să cheltuie aceste sume deşi sevedea că veniturile nu vor acoperi necesităţile?
De unde există certitudinea că şi în 2011 nu va fi la fel?
Schimbarea din funcţie a ministrului de finanţe SebastianVlădescu arată pe undeva că partidul de la putere simte căpatinează, că derapează în declaraţiile de acum sisifice privindrestructurarea aparatului de stat care nu-şi mai arată o datăefectele în diminuarea cheltuielilor.
Partea cea mai proastă în ecuaţie este că în afară depreşedinte, căruia nu i se poate contesta că este la curent cât decât cu ceea ce se întâmplă în economie şi mai citeşte şi ziarele,fiind ca în toată cariera sa de până acum foarte atent la semnaleleopiniei publice, nimeni din prima linie a PD-L nu are forţă săarate control al cifrelor şi iniţiative de eficientizare.
Hei-rup-urile prezidenţiale, şantierele imense deschise -descentralizarea spitalelor, legea educaţiei, legislaţiaajutoarelor sociale, restructurarea aparatului bugetar - suntfoarte-foarte greu nu numai de făcut, dar şi de conceptualizat.
Nu se văd minţi bine mobilate şi informate, motoare care să fieînsărcinate cu aceste dosare şi să le urmărească zi de zi.
Scandalul wikileaks arată din acest punct de vedere un drumpentru fiecare stat al lumii: drumul competenţei în apărareainteresului public. Politica, administraţia, managementul îngeneral presupun un continuu schimb de mesaje, briefuri, punctaje(cum se spune chiar în cadrul guvernului României). Calitateabriefurilor transmise de oficialii americani din punctul de vedereal conciziei, al punerii în context, al complexităţii informaţieisunt o lecţie nu numai pentru politicienii români, dar şi pentrumass-media româneşti.
Probabil că niciunul dintre membrii actualului guvern alRomâniei nu ar fi în stare de o asemenea concizie şi eficienţăîntr-un raport. Unii au educaţie de calitate, cum este TheodorBaconschi, ministrul de externe, sau Daniel Funeriu, ministruleducaţiei, dar le lipseşte acest exerciţiu, iar de la alţii, careau terminat facultăţi particulare a căror calitate este în generalpusă sub semnul întrebării în România, cum este Elena Udrea, nu aila ce să te aştepţi.
Ca urmare, nu are cum să fie transmisă mai departe înorganizaţii presiunea pentru eficienţă, pentru rapoarte decalitate, pentru o guvernare de calitate în cele din urmă.
Baze de date, conexiuni între baze de date, conceptualizareabuclelor de schimb de informaţii, eficientizarea actuluiadministrativ, definitivarea unor parametri pentru măsurareaacesteia, relaţia coerentă cu contribuabilul rămân la nivel devis.
Pur şi simplu nu ai cu cine. De asta au ajuns să taie cu bardala salarii şi să majoreze TVA şi nu este exclus să o mai facă.Pentru că nu ştiu ce este sub ei, ce administrează, unde se ducbanii, ce se obţine din aceşti bani, cine este eficient şi cine nu.Nu ştiu, dar nici nu îi interesează.
Mare lucru să nu mai fie nevoie de un şoc fiscal şi în 2011pentru a restabili un echilibru ale cărui pârghii de control sedovedesc complet necunoscute pentru actuala administraţie aRomâniei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
