Avertismentele tuturor celor care au arătat că politica economică a acestei guvernări este nesustenabilă şi că vor fi introduse taxe suplimentare s-au adeverit.
Din păcate, toate politicile corecte de până acum – spre exemplu majorarea salariilor în sectorul medical, scăderile de impozite şi simplificarea taxării pentru întreprinderile cu sub un milion de euro cifră de afaceri sau programe precum România Start Up - au fost spulberate prin aceste măsuri foarte dure la adresa mediului de business.
Taxarea suplimentară şi haotică a marilor jucători din economie - bănci, companii din energie, telecom -, fără o minimă consultare, dezvăluie dintr-odată ce prăpastie s-a creat între conducerea acestei ţări şi mediul de afaceri, văzut aproape ca un duşman.
Este adevărat că participarea marilor jucători de business la plata taxelor este redusă în România, statul strângând doar 43% din taxe de la primele 4.500 de companii, aşa-numiţii mari contribuabili, care au o pondere de 70% din cifra de afaceri totală - dar astfel de măsuri anunţate peste noapte nu vor face decât să creeze o şi mai mare tensiune.
Cum să vii cu asemenea decizii şi să dai peste cap o întreagă economie, când toţi actorii din mediul de business cer predictabilitate şi dezbateri pe legile importante? Iată că au dreptate criticii şi toţi cei care au crezut în bunele intenţii ale acestei guvernări la adresa mediului de business s-au înşelat.
Şi toate astea pentru ce? Pentru a strânge la buget suma suplimentară necesară creşterii salariilor din sectorul public în 2019. Nu erau de ajuns creşterile de până în prezent, de 25% pe an în ultimii trei ani, ale cheltuielilor de personal?
Cheltuielile cu salariile bugetarilor vor ajunge anul acesta la 87 de miliarde de lei, adică 9,2% din PIB, cu 25% mai mult decât în 2017, când au fost la 8,3% din PIB.
Toate taxele suplimentare anunţate ar trebui să aducă la buget în jur de 10 miliarde de lei, adică exact 1% din PIB-ul estimat pentru 2019, la circa
1.022 mld. lei, cheltuiala necesară pentru a susţine creşterea salariilor bugetarilor.
Subdezvoltarea financiară şi a infrastructurii de utilităţi din România de energie, gaze, apă curentă - în niciun caz nu se rezolvă prin astfel de lovituri la adresa mediului de business.
Dezechilibrele de implicare a marilor companii cu capital străin în economia românească pot fi corectate doar prin negocieri şi nu prin astfel de taxe anunţate de pe o zi pe alta, care pur şi simplu vor aduce mai multe daune decât câştiguri, per total în economie.
Starea de incertitudine şi de revoltă provocată de aceste propuneri va aduce decizii de business în defavoarea economiei româneşti. Nu are nimeni nevoie de un război, ci de colaborare pentru atingerea unor obiective comune.
Cine s-a gândit la aceste propuneri probabil a presupus că, spre deosebire de creşterea TVA din 2010 care a afectat în mod direct toată societatea românească, de data aceasta este vorba doar despre bănci, companii de tehnologie sau de telecom afectate. Greşit. Aşa cum s-a întâmplat şi în 2010, efectele unui astfel de şoc se răsfrâng asupra tuturor actorilor din economie, fie aceştia consumatori sau furnizori de bunuri sau servicii.
Echilibrele din economie sunt atât de greu de atins şi atât de uşor de rupt, încât astfel de decizii atât de agresive pot crea un asemenea nivel de incertitudine încât să fie complet reversate decizii de investire, creditarea să fie mai scumpă şi chiar se poate ajunge la blocaje.
Şi toate acestea pentru ce? Pentru 10 mld. lei în plus la buget, pentru a majora cheltuiala cu salariile pentru bugetari. Au ajuns funcţionari din administraţiile primăriilor şi consiliilor locale să câştige triplu faţă de profesori, unde într-adevăr ar fi trebuit intervenit. Pentru ei trebuie taxe suplimentare? Pentru cei care se bat pe joburi de bugetari şi de consilieri an de an?
Ziarul Financiar a subliniat şi atunci când a fost construit bugetul pe 2018 şi cel pe 2017 că este imprudent să se meargă cu un deficit bugetar la limita de 3% din PIB şi să se apese atât de mult pe pedala salariilor bugetarilor, cu salarii majorate de-a valma şi fără o restructurare şi eficientizare în cadrul administraţiei publice.
Într-un fel, de atâţia ani scriem despre ineficienţa sectorului public şi derapajele cheltuielilor publice, încât ajungi să te întrebi dacă nu pot fi şi alte explicaţii ale stagnării modernizării României.
Dar iată că nu. Modul în care au fost anunţate aceste taxe şi felul în care au fost construite dau măsura diferenţei uriaşe între ce se întâmplă în mediul de business, în sectorul privat şi modul cum funcţionează sectorul public.
Pur şi simplu, statul român îşi subminează propriile interese pentru dezvoltare procedând atât de brutal şi de ilogic.
