Opinii

Opinie Sorin Pâslaru, ZF: Toţi se întreabă dacă vom avea o recesiune în formă de V, de U sau de L. Dar prima întrebare trebuie să fie cum va arăta curba infectărilor: A sau AA? 10 gânduri după două luni de stare de urgenţă

Opinie Sorin Pâslaru, ZF: Toţi se întreabă dacă vom avea o recesiune în formă de V, de U sau de L. Dar prima  întrebare trebuie să fie cum va arăta curba  infectărilor: A sau AA? 10 gânduri  după două luni de stare de urgenţă

Autor: Sorin Pâslaru

16.05.2020, 10:30 1813

Criza prin care trec economia şi societatea românească dă prilejul, la ieşirea din starea de urgenţă, unor reflecţii privind modul cum s-au adaptat oamenii  şi organizaţiile – companii sau instituţii – la situaţia de război cu virusul.

 

1. Există capacitate de mobilizare. Oricât ar fi de criticate instituţiile publice din România, nu se poate spune că nu au acţionat rapid de la primele semne ale răspândirii virusului. Duminica de 7 martie, când la ora 12.00 a fost anunţată interdicţia adunărilor de peste 1.000 de oameni şi pur şi simplu spectatorii întârziaţi la un meci de fotbal nu au mai fost lăsaţi să intre pe teren la repriza a doua, va rămâne în memorie. De atunci, România nu a mai fost la fel.

 

2. Oamenii sunt ascultători. Milioane de oameni au stat două luni în case, au stat şi stau la cozi la supermarket, la farmacie sau la piaţă. Zeci de mii au acceptat carantina şi izolarea. Sigur că au mai fost ceva exemple de scandaluri în câteva cartiere, dar pe ansamblu românii s-au dovedit, cum se spune, cuminţi. De asemenea, oamenii din linia întâi – angajaţii de la casele de marcat, curierii, din sucursalele bancare – au acceptat situaţia într-un mod de apreciat.

 

3. Românii sunt poporul muncitor al UE. Oprirea transportului internaţional a expus, ca la o radiografie, cum zeci de mii de români sunt în stare, chiar şi într-o perioadă plină de riscuri, să muncească pe brânci pentru un bănuţ în Occident. În condiţiile în care urbanul nu mai oferă suficiente slujbe oamenilor din rural, plătite decent, cele câteva mii de euro strânse anual după trei luni de muncă sezonieră în Germania sau Italia sunt oxigen.

 

4. Trecerea la digitalizare se poate face rapid. Un milion şi jumătate de angajaţi au trecut la lucru de acasă într-o săptămână. Companiile au refăcut fluxurile operaţionale, multe instituţii publice s-au adaptat sau sunt în proces să o facă. Oamenii lucrează fără supravegherea directă a şefului. În primele săptămâniprobabil că intensitatea activităţii a fost chiar mai mare decât la birou.

 

5. Băncile, mai bine capitalizate decât în 2008-2009. Curăţarea bilanţurilor băncilor în cei zece ani de la criza precedentă a avut efect. Băncile sunt la un nivel al solvabilităţii şi lichidităţii înalt, care le va permite să traverseze această perioadă fără daune catastrofale. Este adevărat că au „spaţiu“ şi pentru că beneficiază de marje de profit de 50% (profitul net raportat la venitul operaţional) pentru că se împrumută la zero din străinătate şi plasează aici cu 5-15% dobânzi.

 

6. Antreprenorii români, mai responsabili, dar şi mai bine capitalizaţi decât în criza din 2008-2009. Un mesaj comun al antreprenorilor a fost în această perioadă că oamenii sunt importanţi şi că vor face orice pentru a nu renunţa la angajaţi. De asemenea, deocamdată nu au fost declarate insolvenţe răsunătoare, nu s-a folosit paravanul crizei pentru a subtiliza active, aşa cum s-a întâmplat de multe ori în criza precedentă. Se va vedea şi de aici înainte acest aspect.

 

7. Intervenţia statului în piaţa muncii chiar funcţionează. Ajustată şi simplificată faţă de prima formă, susţinerea şomajului tehnic pentru companiile care au fost nevoite să închidă a fost un instrument bun. Trebuie luată în considerare în continuare orice intervenţie care să mărească numărul de angajaţi şi salariul mediu în economie. Aşa cum creşterea accelerată a salariului minim a creat locuri de muncă şi nu a distrus - în februarie era cât pe ce să fie depăşit pragul de 5 milioane de salariaţi (a fost la 4,97 milioane, spune INS), măsura subvenţionării reangajărilor este necesară.

 

8. Ministerul Finanţelor a fost creditorul nr. 1 al firmelor în această perioadă.  Prin rambursarea TVA de 4 miliarde de lei în martie, faţă de o medie de 1,5 miliarde de lei în lunile anterioare, precum şi prin facilitatea de a amâna plata TVA până la 15 iunie Finanţele au injectat în economie peste 1 miliard de euro. Statul încasează circa 1 miliard de euro pe lună din TVA, în martie a rămas cu 80% din această sumă, iar pentru aprilie se preconizează circa 50%.

 

9. Banca Naţională poate face ceea ce spunea că nu poate face: finanţarea (indirectă) a bugetului de stat prin achiziţia de titluri de stat de pe piaţa secundară. Este nevoie de o depăşire a mentalităţilor învechite, de anii ’90, de neintervenţie în economie şi la nivelul BNR. Când nu ai capacităţi industriale, obiective de infrastructură, dar ai şi supraeconomisire, deci bani nefolosiţi, pe undeva ceva nu funcţionează şi atunci nu mai poţi invoca concepte pe care alţii le-au părăsit de mult.

 

10. Cel mai important însă este faptul că această perioadă ne-a atras atenţia asupra aproapelui. Oamenii şi-au amintit cât de important este să ţii aproape de cei ai tăi, de familie, de rude, de prieteni, de oraşul, de ţara ta. Mese împreună, jocuri, taclale, amintiri, îngrijorări sau răsuflări uşurate. Familii la plimbare împreună. Se va vedea şi social şi economic schimbarea.

După aceste două luni, dacă avem şansa unui A pentru graficul cu numărul zilnic de noi infectări, vom fi ca după un examen uriaş. Mobilizarea aceasta ar fi păcat să se irosească. La câte sunt de făcut în România, menţinerea unui sentiment de „putem“ ar fi extraordinar.

AFACERI DE LA ZERO