Toată lumea se întreabă cum va fi 2026 şi cum îşi poate păstra România atractivitatea pentru investitori după un 2025 dificil, dar datele arată că în pofida sincopelor de moment, fluxurile de adâncime sunt prea puternice ca să poată fi oprite.
Averea financiară a românilor s-a dublat în ultimii 5 ani şi există astfel capital de creştere, marjele de profit ale companiilor locale sunt cele mai mari din Europa de Est, ca medie şi în 9 din 21 de mari sectoare de activitate, iar atractivitatea României pentru investitorii străini rămâne ridicată în condiţiile în care randamentele obţinute aici au dat posibilitatea extragerii a 12 mld. euro dividende în fiecare din anii 2023 şi 2024. Pe primele nouă luni din 2025 extragerile de profit s-au ridicat la 9 mld.euro, conform Băncii Naţionale.
Plus: Bursa a avut unul din cei mai buni ani din ultimul deceniu, cu un randament de 51% cu tot cu dividende în 2025, fiind întrecută în toată Uniunea Europeană doar de Slovenia, o piaţă mult mai mică. Indicele Dow Jones din America a crescut cu 12% anul acesta, Parisul cu 10%, Frankfurt cu 21%, iar Londra cu 18%.
Chiar dacă în aceste zile oamenii sunt tulburaţi de lipsa de eficienţă a sistemului de justiţie de a curăţa societatea, economia şi politica, nu se poate să nu fie amintit faptul că exact acest sistem de justiţie, în frunte cu judecătorii de la Curtea Constituţională şi cei de la Biroul Electoral Central, au fost ultima pavăză înaintea aruncării României în haos anul trecut.
Şi chiar dacă 2025 a fost un an tulbure politic şi economic, ajustările făcute- care nu au avut efectele scondate în ceea ce priveşte reducerea deficitului bugetar, trebuie spus, însă au fost suficiente pentru a menţine România pe pieţele financiare internaţionale la un nivel credibil – şi faptul că suntem pur şi simplu împinşi de rezultatele din ultimul deceniu şi de investiţiile angajate de mediul privat, dar şi de către Guvern, vor fi cei doi factori suplimentari care vor asigura în 2026 un an mai bun faţă de 2025.
Cele mai recente date ale BNR arată că avuţia netă a populaţiei, deci active minus datorii, s-a dublat în ultimii şase ani, de la 940 mld. lei în iunie 2019 la 1.900 mld. lei în iunie 2025, din care valoarea activelor imobiliare a crescut de la circa 500 de miliarde la 900 miliarde lei.
Numai cashul aflat în mâinile populaţiei a crescut de la circa 50 la 100 miliarde lei în această perioadă, iar depozitele bancare şi conturile curente în lei şi valută au crescut de la circa 200 mld lei la aproape 400 miliarde lei. Valoarea acţiunilor deţinute de populaţie, deci şi de proprietarii de companii, a crescut în această perioadă, conform BNR, de la 155 miliarde la 414 miliarde lei. Aici intră şi acţiuni cotate şi necotate.
Dacă se calculează dividendele încasate de persoane fizice în 2024 de la companiile pe care le deţin sau la care sunt acţionari, plecând de la sumele încasate de stat ca impozit pe dividende de la persoane fizice, reiese că acţionarii români, patroni de firme mai mari sau mai mici sau proprietari de acţiuni pe Bursă, au încasat dividende de 15 miliarde euro anul trecut.
Toţi aceşti bani, această avuţie financiară îşi va căuta plasamente cât mai bune în 2026, asigurând astfel finanţarea investiţiilor de care este nevoie pentru reluarea creşterii economice la un nivel mai înalt decât 2025.
Toate aceste dividende şi câştiguri repatriate provin din profiturile companiilor, iar un studiu recent comandat Academiei de Studii Economice de către Deloitte România arată că în 9 din 21 domenii de activitate din economie firmele româneşti deţin locul 1 ca marjă de profit brut dintre cele mai mari ţări din Europa Centrală şi de Est, Bulgaria, Cehia, Ungaria şi Polonia.
În activităţi bancare şi de asigurări, de exemplu, marja de profit brut este de 58% în România, faţă de 37% în Bulgaria sau 16% în Ungaria. Firmele româneşti mai sunt pe locul 1 la marja de profit brut în construcţii, transport şi depozitare, cazare şi alimentaţie publică, centre de servicii (shared-services), educaţie, sănătate sau activităţi profesionale precum contabilitate sau arhitectură.
Cum se explică? Posibil prin costurile locale încă reduse, printr-o competiţie poate insuficientă sau printr-o piaţă ofertantă, cu cerere în creştere. Însă, de ce să nu luăm în calcul şi o productivitate mai înaltă a companiilor locale, bazată pe o mai bună organizare, pe digitalizare şi pe competenţa personalului?
De fapt, in ultimii 8 ani, productivitatea angajatului român s-a dublat, în condiţiile în care cifra de afaceri totală pe economie s-a dublat, iar numărul de angajaţi a rămas cvasiconstant. Acest nivel înalt de productivitate, care aduce profituri mai mari, va continua să fie un atractor pentru investitorii străini, precum şi pentru mobilizarea capitalului autohton în investiţii.
De altfel, în horeca de exemplu, chiar actorii din sector spuneau recent că randamentul capitalului este de circa 40%, adică banii investiţi se „scot” într-un an jumătate, conform unor discuţii din acest an desfăşurate în mod public în cadrul unei întâlniri a patronatului. Acest randament înalt al capitalului asigură practic fluxul de noi investiţii atât de necesar în condiţiile în care piaţa locală este subservită ca număr de cafenele, restaurante, baruri şi hoteluri.
Toate aceste elemente fac din România o ţară în continuare atractivă pentru investitori, pentru că asigură un nivel ridicat al fructului randamentelor extrase, al aşa-numitelor „venituri din investiţii străine directe”, adică banii repatriaţi de investitorii străini, conform balanţei de plăţi publicate de BNR.
Şi în 2023 şi în 2024, veniturile repatriate din ISD, care sunt constituite din dividende plătite către firmele-mamă, au fost de câte 12 miliarde euro pe an, în condiţiile în care aportul de capital nou, care nu include profitul reinvestit sau creditele date de compania mamă, a fost de doar 1,5 -2 miliarde de euro în fiecare din aceşti ani.
Sigur că aceşti bani sunt extraşi ca urmare a investiţiilor străine anterioare, însă certifică faptul că România este o piaţă bună pentru investitorii străini, unde se fac profituri.
Peste toate acestea, 2026 va fi şi anul cu o absorbţie record de fonduri europene, în condiţiile în care trebuie închis PNRR, iar fondurile structurale din perioada bugetară 2021-2027 se vor îndrepta spre niveluri maxime.
Pe de altă parte, există restanţe istorice, după cum s-a văzut în cazul crizei apei din Prahova. Baraje nemodernizate, căi ferate trecute de scadenţă, necesar mare de modernizare la spitale şi şcoli. Ideea e că aceşti bani europeni să nu se piardă, cum se întâmplă de multe ori, în diverse programe pentru recalificarea forţei de muncă, fără niciun rezultat, sau în schimbatul trotuarelor fără rost, aşa cum se întâmplă în sectorul 3 din Bucureşti, ci să meargă acolo unde chiar este nevoie, în infrastructura grea, esenţială.
Un test pentru capacitatea guvernului de a găsi în sfârşit robineţii de unde să oprească risipa bugetară, dar şi pentru acomodarea reducerii deficitului bugetar cu menţinerea creşterii economice va fi modul în care va fi construit bugetul pentru 2026. Faptul că până acum nu s-au dat nici măcar liniile mari nu e o veste bună, dar pariul este că inerţia dinamicii pozitive a sectorului privat va reuşi în continuare să acopere lipsa de eficienţă a sectorului public.
