După Ludovic Orban, preşedintele PNL şi vârful de lance oficial al moţiunii de cenzură, preşedintele Klaus Iohannis s-a arătat cel mai fericit de căderea guvernului PSD Dăncilă.
Aşa cum Mircea Geoană s-a declarat învingător la alegerile prezidenţiale din 2009!
Din cinci ani de mandat, Iohannis a stat patru ani în opoziţie, unde i-a fost bine şi de unde a avut cel mai mult de câştigat, inclusiv pentru al doilea mandat de preşedinte al României.
A fost sincopa din 2016 cu guvernul Cioloş, care nu i-a adus altceva decât o înfrângere pentru PNL la alegerile parlamentare din 2016, ceea ce a fost cel mai bine pentru Iohannis pentru că l-a trimis în opoziţie, de unde a punctat victorios împotriva PSD-ului, împotriva lui Dragnea, împotriva lui Iordache, împotriva Olguţei Vasilescu etc.
Doar cu premierul Mihai Tudose s-a înţeles ceva mai bine, fiind singurul căruia nu i-a cerut demisia.
În rest, i-a cerut demisia lui Ponta când acesta era premier, în 2015, demisia lui Sorin Grindeanu şi demisia Vioricăi Dăncilă.
Lui Cioloş nu putea să-i ceară demisia, pentru că el l-a ales.
Iohannis nu ştie ce să facă când are “guvernul meu”, dovadă fiind guvernul Cioloş, care s-a sfârşit cu o înfrângere a PNL-ului la parlamentarele din 2016, şi o ruptură între Iohannis şi Cioloş.
Iohannis nu este un om de acţiune, nu este bătăios, nu vrea să fie un jucător politic, nu vrea să se implice, nu ştiu dacă ar şti ce să facă cu ţara din punct de vedere economic, pentru că nu s-a remarcat în cei cinci ani de mandat prin ceva, printr-o idee, prin promovarea unei investiţii, prin susţinerea unor măsuri şi decizii economice altele decât vorbe goale, pe care le poate spune oricine, legate de infrastructură, educaţie şi sănătate.
În afara şcolilor duale după modelul german, programul lui Iohannis, "România educată", nu prea înseamnă nimic concret.
Acum, după căderea guvernului Dăncilă, Iohannis trebuie să treacă la acţiune, să construiască o majoritate, un nou guvern, speranţa fiind că numirea pe care o va face nu va fi doar aşa, de faţadă.
PNL nu are nicio majoritate, iar Victor Ponta, cu PRO România, a ajuns brokerul care tranzacţionează puterea şi trecerea unui guvern prin Parlament.
Dacă Iohannis l-ar pune pe Ponta premier sau pe cineva de la el din partid premier ca să facă un guvern cu PSD, ar însemna să trădeze încă o dată PNL.
Dar asta n-ar fi nicio problemă, pentru co Ludovic Orban nu este o miză prea mare.
Iohannis mai trebuie să reziste încă o lună şi 12 zile până să fie ales pentru al doilea mandat ca preşedinte, şi de aceea trebuie să rămână în opoziţie şi să aibă un inamic în care să tragă, nu să fie cel care să fie o ţintă.
Lui Iohannis i-ar fi fost mai bine să intre în campania prezidenţială cu Viorica Dăncilă la Palatul Victoria şi cu PSD la putere, pentru că ar fi avut discurs de învingător, pentru că ar fi avut pe cine să critice şi să dea vina pentru tot ce este rău în această ţară.
Acum, trebuie să-şi facă un discurs în care să se detaşeze de cine va prelua guvernarea, să le paseze cartoful economic fierbinte al bugetului şi al majorărilor de taxe şi să reintre imediat în opoziţie.
Poate cea mai bună variantă pentru Iohannis ar fi să ţină guvernul Dăncilă într-un interimat, până după alegerile prezidenţiale.
Mai ales că nu are mână bună la premieri.
