Opinii

Pe cât de uşor este să măreşti taxele, pe atât de greu este să le scazi

Pe cât de uşor este să măreşti taxele, pe atât de greu este să le scazi

Autor: Sorin Pâslaru

14.08.2012, 00:00 887

Singurele avantaje ale disputei care se desfăşoară în aceste zile pe tema numărului de români cu drept de vot este că iese la iveală cât de prost este administrat statul, dacă baza de date numărul unu - evidenţa populaţiei, are erori semnificative şi apoi că este adusă în dezbatere naţională grava problemă a depopulării ţării.

Faptul că sunt de o parte şi de alta aduse argumente privind numărul populaţiei, cu drept de vot sau fără, domiciliată sau nu în străinătate, reprezintă un exerciţiu bun.

Dacă tot lucrează cu date, în sfârşit poate îşi dau seama oamenii care administrează ţara că a guverna înseamnă a urmări indicatori şi a le influenţa valoarea prin politici şi nu a legifera aşa cum fac de ani de zile.

Să îşi dea seama că în ultimă instanţă acest criteriu, al numărului de oameni care trăiesc în România şi nu fug pentru că nu au unde munci este cel la care trebuie să se raporteze pentru a-şi evalua activitatea la guvernare.

Şi câte slujbe au aceşti oameni, ce salarii, ce pensie medie, ce suprafaţă medie au locuinţele lor, câte locuinţe au apă potabilă şi canalizare, câţi medici sunt la mia de locuitori şi câte terenuri de tenis. Şi, de ce nu, câte medalii obţin la Olimpiadă. Câţi bani a cheltuit statul cu bazinele de înot şi ce medalii a obţinut România la olimpiadă la acest sport? Cât a cheltuit pentru stadioane în ultimii patru ani şi pe ce poziţie este România în prezent în clasamentul FIFA ca urmare a acestor investiţii? Cât a cheltuit pentru informatizare în şcoli în ultimii patru ani şi cum au evoluat rezultatele elevilor în această perioadă?

Că dacă s-ar uita în statistici, ar vedea că lovitura dură dată consumului din 2010, din două părţi odată - prin majorarea TVA şi reducerea salariilor - s-a văzut imediat în câtă carne, cât lapte şi cât zahăr au consumat românii. Faci o politică, adopţi o măsură, ai un rezultat.

În 2010 consumul de carne a scăzut la 60 kg pe locuitor pe an, cu 7,5 kilograme mai puţin decât în 2009, consumul de lapte a scăzut de la 233 de litri la 224 de litri pe locuitor pe an, iar cel de zahăr de la 25 la 22 de kg pe locuitor pe an. Şi ar constata că prin această scădere brutală România s-a întors înainte de '89: în 1989 consumul de carne pe persoană a fost de 50 kg per capita, pentru ca în 1990 să crească la 64 kg.

Deficite bugetare, investiţii străine, politici de cheltuieli guvernamentale, evoluţia productivităţii muncii - toate converg către oameni care trăiesc mai bine sau mai prost, către oameni care părăsesc o ţară sau nu.

Foarte bine că a devenit scăderea populaţiei României un subiect de dezbatere naţională. Este liberă circulaţie, dar cine ne explică de ce numai România, Bulgaria şi una din ţările baltice au o populaţie în scădere faţă de 1990?

Nu este treaba oamenilor din business să se gândească la politici de dezvoltare economică, la un cadru fiscal cât mai favorabil afacerilor, ci a unor domni ca Bogdan Drăgoi sau Florin Georgescu sau cine se va mai perinda pe la Ministerul Finanţelor anul acesta, plătiţi cu sute de mii de euro de statul român în toţi aceşti ani.

Aceşti domni ar trebui să vină să arate de ce este evaziunea de 30% din PIB şi ce măsuri iau să o stăvilească, de ce niciun restaurant, nicio terasă sau chioşc de pe litoral nu eliberează vreun bon fiscal. Când îi întrebi, spun: o să facem un program cu Banca Mondială. Pentru impozitarea averilor, pentru restructurarea ANAF, pentru evaluarea investiţiilor publice, pentru supraimpunerea profiturilor excepţionale din energie - ne va da o soluţie Banca Mondială.

Dar nu mai bine luaţi ca partener Institutul de Statistică să vă arate unde este România şi voi să spuneţi ce faceţi ca să o schimbaţi?

S-a încălzit mult pe margine acest guvern şi când a intrat la putere printr-o moţiune de cenzură erai gata să spui că o să rupă mesele de greutatea proiectelor pe care le avea pregătite pentru a îndrepta ţara pe o altă cale.

Nimic nou însă. Reducerile de contribuţii şi taxe rămân la stadiul de propuneri pentru că nu au fost destul de bine argumentate în faţa FMI. Nu au avut "studii de impact". La creşterea TVA într-o noapte, FMI nu a mai avut nevoie de "studii de impact". Pe cât de uşor este să măreşti taxele, pe atât de greu este să le scazi.

În 1996, la conferinţa de retragere, fostul şef al actualului ministru de finanţe Florin Georgescu, Nicolae Văcăroiu, eliberat de sub chingile funcţiei, a mărturisit: "Şi până la urmă eu nu am înţeles ce vroia FMI-ul ăsta de la noi". După 20 de ani FMI se dovedeşte mai uşor de înţeles, conform declaraţiilor actuale ale celor care erau şi atunci în funcţie. Problema este că (în continuare) nu ne înţelege FMI pe noi.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO