Cu multă vreme în urmă, în aula Bibliotecii Centrale Universitare, Călin Popescu-Tăriceanu, fost premier, actual şef al Senatului, tuna: să ne lase să ne împrumutăm mai mult, că ei s-au dezvoltat prin împrumuturi! Era vorba de constrângerea din Tratatul de la Maastricht, care limitează posibilitatea de creştere a datoriei publice, într-un stat membru UE, la 3% din PIB.
De la aderarea României la UE, în 2007, datoria publică a României a crescut cu 254 de miliarde de lei (54 de miliarde de euro, la cursul de azi). Cât din aceşti bani au mers în dezvoltare?
Acum niciun an, şeful de facto al guvernului, Liviu Dragnea, aceeaşi poveste: de ce ne tot bat la cap cu deficitul, că ei au deficite şi datorii mai mari!
Prin 2000, guvernul Năstase a introdus o acciză nouă, iar banii, spunea el, vor merge în lucrări de infrastructură. În vremea guvernului Ponta, Liviu Voinea, actual membru în conducerea BNR, a introdus o supraaciză şi susţinea că banii vor merge într-un cont din care vor fi plătite lucrările de autostrăzi. Desigur că acest lucru nu era posibil, legal, iar banii s-au dus în sacul comun al bugetului consolidat. S-a făcut orice cu acei bani, numai autostrăzi nu.
De ce să nu ne împrumutăm, că Germania are o datorie de 60% din PIB? Iar noi avem o datorie de doar 35% din PIB!
