Acum cinci ani se discuta de "grava criza" in domeniul sanatatii, de-acum in cinci ani probabil ca se va discuta la fel. Pe termen mediu nu exista sanse ca aceasta problema sa fie rezolvata in Romania, decat punctual. Pe cont propriu.
Adica in cazul celor care castiga mai bine, se vor generaliza contractele de asigurari medicale private. Deja, 20.000-30.000 de oameni se pot considera "iesiti" din sistem, cel putin pentru nivelul I si II de ingrijire (cabinet medical si, respectiv, clinica). Ei sunt abonatii clinicilor medicale private.
Pentru nivelul III - spitalizare pentru tratament si interventii chirurgicale, exista proiecte. Asa incat probabil ca de acum in cinci ani, pentru o suta, doua sute de mii de persoane, ingrijirea se va face altfel .
Dar pentru restul, o schimbare va mai dura.
In principiu, reforma sistemului de asigurari de sanatate inceputa in anii 1997-1998 a fost bine gandita. Este mai bine ca banii asiguratilor, platiti de angajatii insisi sau de angajatori, sa nu mai treaca pe la guvern in drumul lor catre medici, clinici si spitale. Teoretic, este un control mai bun atunci cand banii nu trec prin mai multe maini, ci sunt administrati direct de Casele de Sanatate. Practic insa, independenta acestora a creat probleme.
Sistemul Caselor prinde nu neaparat intr-o economie mai avansata, ci intr-o societate mai bine organizata, unde exista simtul comunitatii. Conducerea caselor trebuie teoretic controlata si cenzurata de reprezentantii celor care contribuie.
Dar intr-o tara unde oamenii nu sunt obisnuiti sa aiba incredere unii in ceilalti ca sa aleaga un administrator de bloc, este normal ca forme mai "inalte" de organizare sa esueze. Simtind ca nu are cine sa-i controleze, directorii caselor s-au lafait in sedii si salarii. Si nici nu le-a pasat de nivelul cheltuielilor de spitale sau de eficienta acestor cheltuieli. Asa s-au acumulat datoriile.
Aceasta este defectiunea de sistem. Greu de spus cum va fi depasita.
Dar franele sunt si in mediul medical propriu-zis. O schimbare, indiferent cat de bine a fost gandita, nu se face pana cand "pivotii", factorii de baza trec de "partea cealalta".
Pe defectiunile de "sistem" ale Caselor s-au suprapus "franele" unor directori de spitale sau sefii de sectie, care sunt in acelasi timp profesori sau conferentiari in facultatile de medicina.
"Infeudati" pe teritoriul lor, o mare parte din directorii de spitale sau sefi de sectii, mai ales cei din chirurgie, stapanesc pur si simplu teritorii in spitale pe care aproape nimeni nu are autoritate sa intervina.
Cu buzunare grele de "plicuri" si "atentii", pentru ei nu are nici o importanta nivelul salariului. De aceea nici nu se zbat la minister sau la Casa de Asigurari de Sanatate sa obtina o imbunatatire generala a gradului de salarizare, sa incerce o schimbare sistemului. Si ei actioneaza pe cont propriu.
Dar pentru medicii abia iesiti din facultati sau pentru cei care nu intra in contact direct cu publicul, ar conta de exemplu o majorare a salariilor. Cum aceasta nu exista, la salarii de 4-5 milioane lei pe luna, cum au medicii rezidenti in primii ani, oamenii asteapta plati "suplimentare". Sau incearca sa devina mai repede sefi de sectii, "viori intai" in operatii. Sau pleaca in strainatate. Adica actioneaza pe cont propriu.
Cand cineva pune problema platilor "la negru", toata lumea incepe sa vocifereze: dar cat munceste un chirurg, un anestezist, munca lor este nepretuita, este normal sa castige si o suta de milioane de lei pe luna! Nu va uitati ce salarii sunt in America sau aiurea? O fi normal, dar sa-i ia cu chitanta, sa-i si declare la fisc, si sa raspunda pentru greseli.
Insa la o operatie nu conteaza numai chirurgul ci un intreg angrenaj, care trebuie "uns" corespunzator.
Oricat de justificate ar fi, platile "la plic" catre doctori vor ramane o sursa de deprofesionalizare a actului medical, de mentinere a unui sistem "paralel" de evaluare a performantei. Iar situatia este cu atat mai grava cu cat in sistem intra enorm de multi bani.
Pe langa cele doua miliarde euro pe an cheltuiti de Casele de sanatate si de guvern, ar trebui adunat si bugetul "neoficial".
Sa ne imaginam ca dintr-o data toate, dar absolut toate platile "neoficiale" care se fac intr-un spital s-ar aduna la parter, intr-o cutie speciala. Probabil ca in toate spitalele s-ar strange inca un buget al sanatatii.
Nu se va rezolva aceasta problema in Romania cu una cu doua. In Ungaria, aflata cu cel putin cinci ani inaintea noastra, unde reforma economica s-a incheiat, sistemul platilor in plic catre medici persista. Asa ca pana la rezolvare, pe cont propriu.
sorin.pislaru@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
