Piaţa de office, un factor de modernizare a economiei româneşti. Cum s-a văzut dezvoltarea pieţei de birouri moderne în Bucureşti pornind de la World Trade Center în 1998 şi până azi. Clădirile de sticlă, simbolul capitalismului de început de drum, împreună cu computerul, maşina de spălat automată cu hublou, cuptorul cu microunde şi supraoferta din supermarketuri

Dragi invitaţi,

Piaţa de birouri moderne a fost şi este un factor de modernizare al economiei româneşti în ultimii 25-30 de ani, de când au apărut primele clădiri moderne de birouri în Bucureşti si este necesar sa continue sa fie.

Clădirile de sticlă, cuptorul cu microunde, maşina de spălat automată şi supermarketul, care a venit în România la finalul anilor ’90. Aceste 3-4 elemente reprezentau capita­lismul pentru noi, în afară de Coca-Cola şi McDonald’s.

Ce vreau să spun astazi este să nu ne mulţumim cu puţin. Încă n-am făcut nici 10% din cum ar trebui să arate România, deşi dacă ne uităm în spate de unde am pornit suntem foarte bine. Vă propun prin prezentarea mea să ne uităm puţin în spate.

Astazi traim niste vremuri care par un pic incerte. Dar cei din sală, cei care ne citesc şi oameni cu conştiinţă pentru modernizarea şi dezvoltarea României de azi trebuie să ia Constituţia României, această mică cărţulie, să o arate pe unde pot ei, inclusiv în Piaţa Victoriei. Aceasta e pavăza noastră, aceasta ne apără şi apără ceea ce am realizat în aceşti ani. Constituţia României, ştiinţa, stiinta dreptului, legea, democraţia şi economia de piaţă liberă sunt cele care ne conduc.

Când eram studenţi, în anii ’90, am fost cu miile în Piaţa Universităţii şi în alte pieţe, să trăim ceea ce trăim astăzi. Nimic nu s-a obţinut aşa uşor, n-a venit de la sine. Avem şi aveţi Constituţia, avem ştiinţa dreptului. Când ne doare măseaua ne ducem la dentist, când facem un pod ne ducem la un inginer, când avem o situaţie cu alegerile ne ducem la Curtea Constituţională.

Ştiinţa dreptului e o ştiinţă în sine şi aşteptăm mai multă implicare de la cei care trăiesc din ştiinţa dreptului, care la un moment dat au ieşit în stradă pentru cauze particulare, pentru diversi avocati implicati in anumite procese, şi acum, pentru o cauză generală, să apere „Biblia“ lor, Constituţia, nu îi vedem în stradă. Studenţii de la Drept trebuie să fie primii în ţară în Piaţa Victoriei cu Constituţia în mână, să o apere, că asta e meseria lor, viaţa lor.

Ne întoarcem la piaţa de office, un factor de moder­nizare al economiei româneşti. Personal aş vrea să fac o trecere în revistă asupra acestei pieţe.

Eu am început cariera de jurnalist de business la Casa Scânteii, la România Liberă. (slide 2) Arăta cum arăta, dar oamenii care erau înăuntru să ştiţi că erau super valoroşi, era perioada când România Liberă era un far al demo­craţiei în România, în frunte cu Petre Mihai Băcanu şi aşa mai departe. Nu dădeau nici 2 lei pe cum arată clădirea.

Ce era în 1999 când am intrat la Ziarul Financiar? Două clădiri de office erau în Capitală: World Trade Center Bucureşti (slide3) şi Modern Business Center. (slide 4). Astea erau. Şi plecând de la Casa Scânteii în 1999-2000 şi vorbind cu oameni de business îmi spuneam că eu aparţin lumii ăsteia, de business, nu lumii de acolo, de la fosta Scânteia, care arăta ca o lume a trecutului.

Iată ce aţi făcut dumneavoastră, cum aţi modernizat în aceşti ani România. (slide 5) De la nimic la 3,5 milioane mp stoc modern de birouri în Bucureşti. Iată unde am ajuns acum.

Când intraţi de pe A3 în Bucureşti, şi aveţi în faţă Mobexpert, mai ales dacă apune soarele, noile clădiri de birouri din Nord formează o imagine feerică. Se vede Sky Tower şi toate clădirile de pe lângă el. (slide 6)

Am avut sentimentul pe care l-am avut când am văzut Manhattan-ul prima dată. Am avut norocul ca jurnalist să merg de câteva ori la New York şi prima dată când intri în Manhattan si treci un mare pod vezi în zare ca niste elefanţi de sticlă coloşii New Yorkului, te suprinde puternic imaginea. Avem şi noi azi un 1% din acel Manhattan.

Până la urmă, de ce vrem clădiri de birouri? Vrem să fim împreună, în spaţii moderne. Clădirile de birouri sunt în primul rând să lucrăm în ele, să ne simţim bine, să avem o stare bună, să ne dea o energie şi să fie o magie de fapt.

Ele au funcţionat şi funcţionează în România ca o magie. De-asta mergem într-o clădire „mişto“, cum se spune, modernă, vrem mereu ceva mai bun, ceva care să nu dăuneze mediului. Poate la un moment dat vom ajunge să facem, aşa cum vine o tendinţă cu căsuţe mici pe pajisti, birouri mici într-un cub, aşa, pe iarbă, dar dacă sunt magice, sunt magice şi ne ducem la ele.

Foarte bine că au venit austriecii şi au investit în Sky Tower, românii n-au investit într-un astfel de proiect. Să vedem, poate o cumpără Dedeman şi pe asta, cum a preluat alte mari portofolii de birouri de la austrieci. Hai să facem conferinţele astea de office la ultimele etaje din Sky Tower. Acolo poate că ar trebui să facem chestiunea asta şi avea altă relevanţă, că ne uitam şi vedeam tot Bucureştiul şi discutam aplicat.

Vreau să vă spun că dumneavoastră trebuie să pitch-uiţi clădirile de birouri si dezvoltările de clădiri de birouri către marile companii locale de acum. Capital local este. Şi să vă spun un secret: cei mari locali, ei preferă să nu fie foarte vizibili, pentru că le e teamă încă, sunt mai mult prudenţi, nu sunt ca Trump.

O mare bancă din România ar trebui să ia Sky Tower din punctul meu de vedere, dacă vrea să arate că e o bancă mare.

New York, octombrie 2017. (slide 7) Vedem vechi şi nou într-o singură imagine, în colţul Central Park. Mai departe, asta e Varşovia în 2021 (slide 8). Au şi ei câteva clădiri înalte, dar polonezii nu au prea mult gust.

Ce fac austriecii? (slide 9) Am fost într-o deplasare exact lângă clădirea OMV, e cam micuţ sediul din Viena, dar foarte elegant. Austriecii cu opera, cu eleganţa, altceva.

E interesant să observăm că sediul central OMV din Viena e mai mic decât sediul subsidiarei din România. Bun, şi petrolul e la noi.

Şi venim în Tokyo, în 2023. (slide 10). În călătoriile mele am avut trei şocuri, primul a fost Paris în 1999, apoi cam se repetă, e acelaşi Occident, al doilea a fost Manhattan-ul şi New York-ul, care nu seamănă cu nimic din Europa, iar al treilea a fost Tokyo. Aici eram într-un hotel la etajul 30, vedeţi terenurile de tenis jos, la etajul 6. Şi se vede în zare ca o strâmtoare între clădirile de birouri. După mine, Tokyo este modelul.

Şi să ne uităm puţin şi la Milano, că tot a venit UniCredit şi a cumpărat Alpha Bank (slide 11). Uitaţi ce îndrăzneaţă este clădirea UniCredit, către cer. Noile cate­drale. Vă sugerez să vedeţi nordul Milano-ului, de office, de pe Catedrala Duomo. Printre creneluri, de pe vechea bise­rică de 500 de ani, să vă uitaţi către „noua biserică“, care e şi mai înaltă. „Ne rugăm“ la bancheri, de mulţi ani, la ei e acum puterea.

Trec rapid în revistă câteva date. (slide 12) Pitch-uiesc acum către dumneavoastră ZF Corporate, platforma de business intelligence a Ziarului Financiar, care este un in­strument extraordinar de bun de reaserch, de documentare şi de update pentru orice piaţă şi sector din economie. Noi luăm în fiecare zi graficele şi tabelele şi le punem într-un flux separat pe categorii, de exemplu.

 Aceste date ne spun poveşti. Vedem Pavăl Holding ca investitor, pitch-uiuţi, pitch-uiţi, că au vreo 300 de milioane de milioane de euro profit în fiecare an şi nu au ce face cu ei. Cea mai mare problemă a lor este ce fac cu banii. E un eşec pentru toţi oamenii de M&A din România când Dedeman cumpără în străinătate, înseamnă că nu ajungeţi la ei sau nu ştiţi să faceţi poveşti frumoase.

Vedem datele şi pe gradul de neocupare. (slide 13) Nu mai intru în detalii, dar vreau să vă arăt cât de bogate sunt aceste seturi de date, sunt în sine un articol. (slide 14).

Ajungem la „sărăcia“ din ultimii ani, nu mai vedem livrări mari în piaţă. (slide 15). Ne ducem acasă, stăm şi comandăm online şi lucrăm de acasă şi nu mai stăm de vorbă, nu ne mai bucurăm de prezenţa celorlalţi.

Ne putem uita şi la datele pe marile tranzacţii. (slide 16) Apoi ajungem iar la datele de livrări de office. (slide 17). Vedem aici livrări într-un an cât înainte de pandemie într-un trimestru.

Acum, cu pandemie sau fără, dacă noi am modificat complet comerţul prin malluri, normal că ai adus un risc suplimentar. Şi dumneavoastră şi noi am avut de câştigat din aceste investiţii, aglomerări urbane şi călătorii şi acum a venit reversul medaliei, a venit pandemia. Nu venea dacă eram la distanţă, dar fiind cu toţii grămadă în aceste clădiri şi mall-uri, în această lume tot mai dinamică şi mai aglo­merată, a venit peste noi.

N-ar fi rău să ne gândim cum să revenim pe stradă, în spaţii stradale. Vedeţi Calea Victoriei, e un mall în sine.

Prin faptul că noi am dat cu aşa mână largă să se facă hipermarketuri în mijlocul oraşului, să se facă malluri în mijlocul oraşului, am „omorât“ strada. Pentru că dacă nu dădeai voie, tu forţai investitorul să meargă stradal pentru că el avea cui să închirieze. Venea Zara sau Sportisimo, sau cine vreţi, întreba de spaţii stradale şi pentru că exista ce­rere proprietarii de spaţii se duceau la bancă, luau bani şi arăta altfel strada.

Poate ne modificăm puţin gândirea, că n-ar fi rău, că ne place pe stradă, vedem că e plin atunci când e soare.

Revin la ZF Corporate. Avem o grămadă de cifre, tabe­le, e ca un supermarket de date şi grafice. Intraţi pe orice do­meniu de activitate şi găsiţi grafice şi tabele pe domeniul respectiv. Şi găsiţi acolo toate actualizările, toate datele, e o poveste în sine, zeci de tabele şi grafice despre domeniul dum­neavoastră de activitate. Vă bateţi capul să le cumpă­raţi, să daţi bani pe firme de consultanţă şi aici le luaţi apro­ximativ gratis, o cafea pe zi vă costă ZF Corporate.

Privirea spre viitor, verde şi nu uitaţi de crearea magiei. Să fie magic, să vină lumea la birou. Oamenii atrag oameni. Mulţumesc şi vă doresc o zi profitabilă în continuare!