Nu-mi venea să cred. Mă duc zilele trecute la vecinul meu, nea Mihai, să-i duc un borcan cu murături.
Dau să intru, pisica lui, Behemoth, cocoaţată pe dulapul din hol, un hol mic, cum sunt holurile in blocurile comuniste, citea. Mă uit la coperta, de jos in sus:Hamlet! Ok, nimic grav. Buna ziua nea Mihai, buna ziua Iuliane şi jap, eu cu fundul lipit de dulap, ii cade pisicii cartea din labe. Ma duc să o ridic şi rămân stană de piatra. Pisica citea Shakespeare in germană.
M-am intors in casă buimac. Mă, cum aşa şi pe dincolo, Doamne iartă-ma, eu m-am chinuit ani de zile sa invăţ germana şi nu s-a lipit de mine, iar maţa asta a invaţat-o intr-o saptamână? Că miercurea trecută nu ştia decât engleza şi franceza. Doamne Dumnezeule şi mărite Isuse.
Nu intru bine in casă că, cic-cioc la uşă, mâta cu Capitalul lui Marx intr-o labă şi cu Memorile lui Hadrian, a lui Yorcenar in cealaltă, jap, la cap şi rămân lat.
Comunistule!
Se intâmpala pe miercuri. Mă ridic pe joi de jos şi mă duc să vorbesc cu pisica. Şi jap, in cap cu cartea lui John Stuart Mil, Sistem de logică inductivă şi deductivă.
Eu nu mai inteleg nimic. Am invaţat toată viaţa, iar acum imi predică pisicile.
