Pericolul pentru PNL nu este Marian Munteanu, ci PNL însuşi. În ultimele opt zile, PNL a fost ca o găină căreia i s-a tăiat capul, zbătându-se haotic înainte de a-şi da ultima suflare.
Oare Marian Munteanu, căci dezbaterea publică asupra lui s-a concentrat exclusiv, punea în pericol valorile Partidului Naţional Liberal sau înşişi liderii Partidului Naţional Liberal care au decis „în unanimitate” ca Marian Munteanu să fie candidatul său?
Faptul că Marian Munteanu a acceptat să candideze din partea PNL nu a fost atât de stupefiant, cât impotenţa conducerii partidului de a-şi asuma o candidatură politică, în condiţiile în care se revendică a fi alternativa la stânga socialistă. Era destul de evident că, în ultimul an, fostul lider al Pieţei Universităţii viza o revenire, după ce 16 ani, după episodul Măgureanu, a fost extrem de discret în viaţa publică. Apariţiile sale periodice în media, în ultimul timp, şi implicarea în diverse grupuri şi alianţe ale societăţii civile sunt o dovadă. Cu România într-un moment istoric în care discursul naţionalist se aude din ce în ce mai puternic, pe coordonate fundamental diferite de 2000 însă, oportunitatea era reală. Iar când PNL a deschis uşa, Marian Munteanu s-a urcat în acest autobuz, ca orice om care vrea să ajungă undeva.
