Inca din 1999 autoritatile se straduiesc sa puna in aplicare sistemul de impozitare globala a veniturilor, pentru ca, dupa doua saptamani de analiza "profunda", Ministerul Finantelor si guvernul sa constate ca acest sistem nu este bun si trebuie inlocuit cu o cota unica. Acest exemplu este tipic pentru modul de actiune al guvernantilor din 1989 si pana in prezent: un pas inainte si doi inapoi. Intrebarea este cine suporta cheltuielile cu aceste experimente nereusite....?
Pe de alta parte, constatam ca guvernul continua sa faca frectii la un picior de lemn, atat timp cat nu supune dezbaterii publice politica fiscala pe care doreste sa o aplice in anii urmatori. In plus, recentele masuri de asa-zisa relaxare fiscala anuntate de guvern sunt surprinzatoare pentru un guvern social-democrat, care este obligat ca, pe termen scurt, sa actioneze impotriva ideologiei si electoratului sau. Intr-adevar, evenimentele care se succed rapid arata ca timpul marilor decizii a venit, iar premierul Adrian Nastase este nevoit sa finalizeze reforma amanata atati ani chiar inainte de alegeri. Sub presiunea Comisiei Europene, programul de reforma va atinge cateva "bastioane" sindicaliste si, in consecinta, un mare numar de persoane vor parasi sectorul public si, fapt deloc lipsit de importanta, se va reduce numarul de membri de sindicat.
Problema este ca platile compensatorii pentru persoanele disponibilizate vor fi platite doar pana aproape de alegerile parlamentare de anul viitor fapt de natura sa complice lupta electorala. Guvernul are doar doua alternative pentru solutionarea problemei:
a) stimularea intreprinzatorilor pentru a angaja persoanele disponibilizate;
b) prelungirea termenelor de acordare a platilor compensatorii.
Alegerea cea mai putin costisitoare pentru buget este de a stimula intreprinzatorii sa angajeze someri. Din pacate, politica de stimulare a ocuparii fortei de munca, coordonata de Ministerul Muncii, este lipsita de eficacitate si nerealista. Este greu de crezut ca prin organizarea de seminarii sau prin dezbateri publice si chiar acordarea de credite cu dobanda avantajoasa, se va rezolva macar partial problema ocuparii fortei de munca disponibilizate. In acest context, specialistii din guvern si ministere ar trebui sa se concentreze asupra cauzelor care determina numarul foarte redus de salariati cu contract individual de munca. Nu va fi foarte greu sa stabileasca faptul ca rezervele angajatorilor de a incheia contracte de munca se refera fie la supraimpozitarea veniturilor salariale - si asta chiar de la un nivel redus de venit, fie la reglementarile privind incadrarea in munca - noul cod al muncii.
Daca problemele generate de noul cod al muncii pot fi rezolvate printr-o mai buna informare si/sau angajarea unui specialist in resurse umane, problema supraimpozitarii nu poate fi rezolvata doar prin introducerea unei cote unice de impozitare, oricat de redusa ar fi aceasta. Referindu-ne in mod special la subiectul la moda al cotei unice de impozitare - trebuie sa punctam doua aspecte importante:
a) reducerea anuntata de guvern nu va aduce o crestere substantiala a numarului de salariati sau a veniturilor inregistrate din salarii. Cauza este nivelul exagerat al contributiilor de asigurari sociale atat la nivelul angajatorilor (36,25%) cat si la nivelul salariatilor (17,5%). In ciuda promisiunilor de reducere, acest subiect este trecut sub tacere de autoritati ceea ce ne indreptateste sa ne asteptam la ce este mai rau - o majorare a acestor contributii.
b) Reducerea cotei de impunere a veniturilor care erau globalizate va fi insotita fara indoiala de o majorare a impozitului pe dividende de la 5% pana la probabil 10-15%. Cauza este usor de identificat - regimul fiscal al microantreprinderilor este cel mai avantajos din economie asa ca este momentul sa se mai ia niste bani de acolo. Singura intrebare este cand se va aplica aceasta masura: din 2004 sau din 2005. Dupa cum se deruleaza evenimentele, aplicarea incepand cu anul 2004 devine foarte probabila desi este incorecta fata de persoanele fizice care au facut investitii financiare. Probabil ca aceasta va fi o lovitura sub centura, potential letala, pentru anemica bursa de valori din Romania.
Aspectele mentionate duc spre o singura concluzie - politica fiscala dusa de guvern seamana cu celebrul joc de noroc alba-neagra, adica orice alegere ar face contribuabilul, acesta iese in pierdere. Aceasta concluzie descurajanta ar putea fi infirmata daca guvernul ar lua masuri de iesire din cercul vicios al supraimpozitarii veniturilor persoanelor fizice prin adoptarea unor cote substantial reduse de contributii de asigurari sociale si de sanatate datorate de angajatori. Tinand cont de faptul ca marea majoritate a firmelor din Romania sunt subcapitalizate sau inregistreaza pierderi, simplificarea si reducerea impozitarii muncii ar permite in primul rand cresterea gradului de conformare fiscala a contribuabililor (plata voluntara a obligatiilor fiscale) precum si diminuarea substantiala a economiei subterane.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
