În ce măsură poate presa să reproducă şi să folosească texte publicate pe reţelele sociale fără consimţământul autorului? La 3 septembrie 2026, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a răspuns la această întrebare în cauza C-598/24, la cererea de decizie preliminară formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Este pentru prima dată când Curtea a fost chemată să se pronunţe în mod expres cu privire la posibilitatea ca un text distribuit pe reţele sociale să constituie o „operă” protejată prin drept de autor şi în ce măsură presa poate proceda la reproducerea acestuia.
Contextul disputei
La 8 septembrie 2021, reclamanta, o profesoară, a redistribuit pe pagina sa de Facebook un text pe care îl publicase iniţial în 2018, intitulat "Mic ghid pentru părinţi la începerea şcolii", în care explica de ce nu dorea să primească cadouri de la părinţii elevilor săi. Şase zile mai târziu, un jurnalist a reprodus textul integral într-un articol publicat pe site-ul publicaţiei online Gândul, fără consimţământul prealabil al reclamantei. Numele reclamantei şi un hyperlink către postarea originală de pe Facebook au fost adăugate doar după publicare, în urma obiecţiilor reclamantei exprimate în comentariile de pe Facebook.
Instanţele române au respins atât în fond, cât şi în apel cererea privind încălcarea drepturilor de autor, considerând că textul nu era eligibil pentru protecţia drepturilor de autor, respectiv că nu avea o dimensiune artistică.
În recurs, ÎCCJ a adresat două întrebări CJUE: dacă un astfel de text este o "operă" în sensul Directivei 2001/29/CE şi dacă legislaţia românească, care permite presei să folosească doar extrase scurte şi numai fără avantaj comercial sau economic direct sau indirect, este compatibilă cu dreptul UE.
Primul răspuns: o postare pe reţelele sociale poate fi o operă
Curtea a răspuns că o postare pe reţelele sociale poate fi o operă protejată prin drepturi de autor, motivând acest răspuns prin raportare la principiile consacrate ale legii drepturilor de autor, fără să evoce un regim special pentru conţinutul online. Un text postat pe o reţea socială care exprimă o opinie despre practici sociale considerate nepotrivite intră în conceptul de "operă", cu condiţia să fie expresia unei creaţii intelectuale care reflectă personalitatea autorului său. Curtea a reafirmat că în această analiză este irelevant dacă textul are sau nu o dimensiune artistică.
Al doilea răspuns: excepţia din legislaţia română care permite utilizarea scurtelor extrase pentru relatarea evenimentelor curente este compatibilă cu legislaţia UE, în timp ce excepţia doar pentru utilizări care nu implică un avantaj comercial sau economic direct sau indirect nu este.
Analizate prin prisma unui cadru particular, cele două condiţii prevăzute de legislaţia română care permit utilizarea unei opere de un terţ pentru a relata evenimente curente au primit soluţii diferite.
Limitarea privind utilizarea „extraselor scurte” este compatibilă cu dreptul UE: Directiva nu impune o limită formală privind întinderea materialului utilizat, însă prevede că utilizarea trebuie să fie făcută numai în măsura justificată de scopul informativ, cu respectarea principiului proporţionalităţii.
Limitarea privind lipsa unui „avantaj comercial sau economic” nu este compatibilă cu dreptul UE: Curtea a constatat că restricţia introdusă de legislaţia română nu are un temei în articolul 5 alineatul (3) litera (c) din Directivă; sintagma „în măsura justificată de scopul informativ” se referă la întinderea utilizării, iar nu la contextul economic în care aceasta are loc. Instituţiile de presă, pe lângă rolul de informare a publicului, desfăşoară în mod obişnuit şi o activitate economică inerentă funcţionării lor.
Concluzii practice
Pentru legislaţia română, consecinţa este clară: condiţia care limitează excepţia privind relatarea evenimentelor curente la utilizarea unor scurte extrase este compatibilă cu Directiva, în timp ce limitarea ca utilizarea să nu genereze niciun avantaj comercial sau economic direct ori indirect nu este compatibilă şi nu mai poate fi aplicată.
Pentru titularii de drepturi, instituţiile de presă şi practicienii în domeniul dreptului de autor, mesajul este mai amplu. Protecţia prin drept de autor nu începe şi nu se termină cu operele publicate în formate tradiţionale, precum cărţile sau articolele de presă; aceasta se extinde şi asupra unor forme scurte şi informale de exprimare distribuite online. În acelaşi timp, presa beneficiază în continuare de o excepţie reală pentru a utiliza opere protejate de drepturi de autor, ale cărei limite sunt însă stabilite de scopul de informare şi de testul în trei etape prevăzut de Directivă, iar nu de simplul fapt că o operă este suficient de scurtă pentru a fi reprodusă integral.
Cauza revine acum Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. BACIU PARTNERS şi Turcu & Turcu vor continua să asigure reprezentarea reclamantei în procedurile desfăşurate în faţa instanţelor naţionale.
