Dacă mergi în weekend pe Calea Victoriei din Bucureşti, cea mai importantă arteră de promenadă şi cheltuit banii din România, nu-ţi dai seama că lumea este în flăcări.
Războiul comercial declanşat de Donald Trump pare departe şi nimeni nu crede, până la proba contrarie, că viaţa lui, că jobul lui, că plimbarea lui pe Calea Victoriei, că îngheţata, cafeaua de specialitate şi pizza lui vor fi afectate la un moment dat dacă America intră în recesiune, dacă Europa intră în recesiune, dacă China continuă să fie în recesiune.
Salariile intră la timp pe card şi nu se văd nori negri la orizont.
Este adevărat că weekendul de pe Calea Victoriei, când circulaţia este închisă, este unic şi nu se regăseşte şi în alte oraşe, poate cu excepţia Clujului şi Iaşiului. Puterea de cumpărare din Bucureşti este cu 50% mai mare decât în ţară.
În weekend, pe Calea Victoriei se stă 20-30 de minute la îngheţată, şi nu e ieftină deloc, cuptoarele de pizza merg non-stop, iar paharele de proseco, rose sau vin alb se golesc imediat. Şi oricum nu eşti corporatist adevărat dacă nu stai 20 de minute la coadă la merdenelele lui nea Mihai.
La polul opus, la Arad, compania americană Greenbrier tocmai a anunţat că va închide fabrica de vagoane de marfă, cu 700 de angajaţi. Producţia se va muta la Caracal şi Drobeta-Turnu Severin. Dar chiar şi aşa, că producţia se mută în altă parte şi că cei 700 de angajaţi ar putea fi absorbiţi imediat de celelalte companii din zonă care caută oameni, semnalul este prost. În primul rând pentru oraş, apoi pentru stat, care va avea venituri mai reduse. Dar pe stat, pe guvern pare că nu-l interesează acest subiect. Mai important este Dragoş Sprînceanu, emisarul lui Ciolacu din America.
În Timişoara semnalele din industria de automotive sunt extrem de proaste, iar acest lucru se vede prin reduceri de personal, renunţarea la un schimb, îngheţare de posturi şi de măriri de salarii.
La Braşov, o companie din automotive a redus săptămâna de lucru de la cinci la patru zile pentru a nu da oameni afară.
Tot ce se întâmplă în Europa, tot ce se întâmplă în Germania, tot ce se întâmplă în industria auto mondială se vede în exporturile României, care fie cresc foarte puţin, fie scad. În schimb, importurile continuă să duduie, ceea ce înseamnă şi majorarea deficitului comercial, spre exemplu la două luni din acest an avem deja un plus de 30% faţă de perioada similară a anului trecut.
Creşterea economică din acest an - de 2,5% prognoza oficială şi de 1,5-2% la nivelul analiştilor - se reduce cu fiecare lună care trece.
La acest lucru se va adăuga şi impactul războiului comercial mondial declanşat de Trump, care, la o primă estimare a economiştilor, înseamnă o scădere de 0,3%, chiar 0,5% din creşterea economică a României. Iar asta era înainte ca războiul tarifelor declanşat de administraţia de la Casa Albă, în special cu China, să ajungă la un nivel fără precedent. Cum poţi să transferi cumpărătorului final, americanului, o creştere a tarifelor la 125%? Nimeni nu va mai cumpăra produsul respectiv.
Dacă acest război comercial va continua, volatilitatea de pe burse se va transforma într-o scădere continuă, ceea ce va declanşa reacţii fără precedent în întreaga lume. Fiecare are într-un fel sau altul o expunere pe bursa americană, o expunere pe piaţa de obligaţiuni, o expunere pe piaţa valutară etc.
La Bucureşti, guvernul Ciolacu şi bugetul sunt ţinute în viaţă, sunt finanţate doar prin dobânzile mari la care se împrumută Ministerul Finanţelor, la care se adaugă stabilitatea incredibilă a cursului valutar leu/euro. Când cursul va reuşi să iasă din culoarul 4,977 lei pentru un euro, va fi un adevărat breaking news.
Dar la un moment dat, şi acest instrument de dobânzi mari la lei se va epuiza.
Spre exemplu, vânzările de titluri de stat Fidelis către populaţie au scăzut destul de semnificativ de la o lună la alta. Dacă în februarie Ministerul Finanţelor a vândut către populaţie titluri de stat Fidelis în lei şi euro în valoare de 4,2 miliarde de lei, în martie vânzările au scăzut la 2,2 miliarde de lei, iar acum în aprilie au scăzut din nou la 1,3 miliarde de lei. Românii au bani, dar nu au bani nelimitaţi, mai ales dacă nu prea mai cresc salariile.
Dacă războiul comercial declanşat de Trump va duce şi mai mult la scăderea burselor şi apoi va ajunge în economie prin trimiterea Americii în recesiune, toată lumea va fi afectată prin efectul de domino.
În cazul României, suntem într-o situaţie diferită faţă de 2008/2009, dar criza globală va ajunge şi la noi. Nu mai suntem prizonierii expunerilor în valută, dar suntem prizonierii deficitului bugetar. Guvernul Ciolacu, sau cine va veni la Palatul Victoria după alegerile prezidenţiale (nu e obligatoriu să cadă guvernul), nu are nicio dorinţă să facă vreo restructurare, aşa că va încerca să ţină deficitul bugetar prin reducerea sumelor alocate către investiţii. Nu are nicio altă soluţie.
Pot înlocui cozile de la îngheţată şi de la pizza de pe Calea Victoriei închiderea unei fabrici feroviare, renunţarea la un schimb sau reducerea săptămânii de lucru în industria de automotive? Pot înlocui cozile de la merdenele şi de la Miţa Biciclista lipsa restructurării bugetare, pierderile de fonduri europene, unde guvernul Ciolacu nu pare că are vreo prea mare determinare de a mişca proiectele?
Avem cu ce să ne apărăm şi cu cine dacă acest război comercial declanşat de Trump va arunca economia lumii în recesiune?
