Opinii

Povestea vieţii unui om nu durează mai mult de două minute

Povestea vieţii unui om nu durează mai mult de două...

Autor: Iulian Anghel

16.04.2022, 13:45 2448

Lumea de aici a fost mereu preocupată de lumea de dincolo. Pentru că povestea unui om de aici se poate limita la două minute. Dar lumea de dincolo, ah lumea de dincolo, cu poveştile ei în care leul se pupă cu mielul, iar oamenii capătă aripi şi cântă, veşnic cântă, încântă. Ce frumos să cânţi veşnic.

Unui om de pe aici nu-i ia mai mult de 2 minute să-şi povestească viaţa. Uneori chiar nu are nevoie de atât. 

Mie îmi place Simone de Beauvoir, în ciuda multora. Într-un roman al ei „Toţi oamenii sunt muritori” ea îşi imaginează un personaj care bea o licoare magică ce-l face nemuritor, o picătură pică pe duşumea şi un şoarece înghite picătura. Trec secole după secole, mii de ani după mii de ani, omenirea moare şi singurii de pe pământ, nemuritori, sunt un bărbat şi un şoarece alb. La ce bun nemurirea?

Simone de Beauvoir a fost partenera de viaţă a lui Jean-Paul Sartre. Jean-Paul Sartre a avut în mână dovezile gulagului sovietic pentru că, fiind un scriitor de geniu şi adulat în Franţa şi în lume, oamenii oprimaţi au crezut că vor putea fi ajutaţi de el, arătând celorlalţi dovezile crimelor. Turiştii străini se adunau la Café de Flore din Paris unde-şi petreceau timpul cei doi – în mare parte scriind sau făcându-se că scriu. Oamenii oprimaţi au crezut, după ce i-au citit, probabil, „Diavolul şi Bunul Dumnezeu” că Sartre va descoperi lumii suferinţa lor. Sartre nu a făcut-o. Pentru că, dacă ar fi făcut-o, toate ideile lui despre lume, scrise în cărţile lui frumoase, s-ar fi prăbuşit. 

Sartre a preferat o minciună şi nemicnicia unei opera, oricum muritoare, în locul unei inimi care se îndoieşte şi de viaţa de aici şi de cea de dincolo. A avut toate dovezile crimelor imperiului lui Stalin, dar nu a spus nimic celorlalţi. Ce are importanţă, totuşi? Ceva strălucit scris în minciună, în întuneric? Sau un adevăr cumplit spus în lumină?

Nu are importanţă cât trăieşti, spune împăratul roman Marcus Aurelius, unul dintre marii stoici. Ceea ce este important este ce faci azi, aşadar. 

Am vorbit pentru prima dată cu o familie de refugiaţi din Ucraina. Două minute. Atât durează povestea unei vieţi. Două minute. Dar suferinţa? Tot două minute? Lumea de dincolo? Nu ştiu. O voi cerceta cândva când îmi voi face timp să trec pe acolo. 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO