Aici nu este vorba despre milă, ci despre luptă. Nu-i veţi putea opri decât dacă scoateţi mitralierele sau dacă veţi fi dispuşi să scoateţi din portofel 10-20-30% din veniturile voastre anuale, pentru zece ani cel puţin, ca să le reconstruiţi ţările din care fug.
Ce bine v-ar fi prins acum dacă în copilărie aţi fi urmărit filmele cu şerpilieni şi gorilieni. Aţi fi văzut că binele învinge mereu. Că străinul nu este atât de rău, chiar dacă are coadă de şopârlă. Şi, gândind puţin, aţi fi realizat că nu toţi musulmanii pun creştinii pe cruce. V-ar deranja dacă aş aminti de “autodafeurile” de acum câteva sute de ani, nu?
Are iPhone, vorbeşte engleză!! Pai ce aţi fi vrut să facă? Sunt elita izgonită a ţării, de la profesori universitari, până la scriitori şi antrenori în şcolile de fotbal. Evident că vedeţi că vorbesc engleza, pentru că reporterul se îndreaptă în mod firesc spre cel cu care poate comunica. Grupul se încheagă în jurul unuia care are GPS, care are o idee, care propune o soluţie. Nu aşa s-a întâmplat mereu? Nu aşa facem şi noi?
Hai să ne înţelegem bine. Oamenii ăstia care fug sau măcar o mare parte din ei, au stat luni, dacă nu ani în tabere de refugiaţi din Turcia sau din Iordania. Şapte miliarde de dolari am cheltuit pentru cei 2,2 milioane de refugiaţi, explică Turcia, în faţa acuzaţiilor că este lipsită de empatie faţă cei de o religie.
Problema aici nu este a religiei şi nici a banilor, ci a perspectivei. Stai doi ani într-o tabară de refugiaţi sperând ca războiul se termină şi te vei întoarce acasă. Vezi însă ca alte mii şi zeci de mii şi sute de mii de oameni continuă să fugă. Ce faci?
Evaluezi riscul. În ţara ta, care nu mai e de fapt a ta de vreme ce oraşul ţi-e distrus, casa ţi-e distrusă, viitorul aici ţi-e distrus, nu mai ai ce face.
Te uiţi in jur. Stai de luni de zile într-o tabara de refugiaţi. Şi realizezi că nu ai nicio perspectivă. Şi afli de un El Dorado.
Ce faci?
Dacă aş fi în aceasta situatie aş risca totul!
Pentru că ceva mai rau decât moartea nu mi se poate întâmpla, iar moartea va veni, fie de lupt, fie de nu fac nimic.
Trei milioane de români au plecat din ţară în ultimii 20 de ani. Iar aici nu a fost război. Credeţi că au plecat bucurosi sau ca au fost primiţi cu braţele deschise pe unde s-au dus?
De ce au plecat? Nu aveau nicio perspectivă aici. Au dormit prin gări, prin clădiri dezafectate, au dormit câte 20 într-o cameră. Au făcut munci grele şi, după ani de chin, mulţi au răzbit. Vâna puternică a acestei ţări, filonul ei bun şi încăpăţânat este relevat de oamenii care şi-au făcut un rost în cele mai grele condiţii. Nu de cei cu maşini scumpe şi banii furaţi de de tata din companiile publice.
Povestea migraţiei actuale este, la nivel de geostrategie, o poveste despre nebunia politică. Dar, la nivelul individului, este o poveste despre supravieţuire.
Şi poate fi şi o poveste de pe urma căreia statul poate câştiga. Cunosc oameni care şi-au cumpărat case în România cu credite luate de la băncile din Italia. Muncind acolo, plătind taxe acolo.
La mijlocul lui 2014, în UE erau 2 milioane de locuri de muncă neocupate (date Eurostat). În România erau 39.000 de locuri de muncă neocupate, la finale anului trecut (date INS).
Ştiţi ceva? Asta e globalizarea! Iar de ea nu te mai poţi feri cu toate gardurile din lume!
Facebook-ul şi Twitter-ul au făcut Primăvara Arabă. Acesti tineri, taţi şi mame acum, s-au revoltat în urmă cu trei – patru ani şi au închegat o mişcare de respingere a dictaturilor pentru că, prin intermediul noilor tehnologii pe care corporaţiile, cu acceptul guvernelor Occidentului prosper, le-au înpins până la capătul lumii, au văzut că se poate şi altfel.
Nu este bizar? De ani de zile le vinzi telefoane inteligente şi apoi susţii: nu sunt refugiaţi pentru că au telefoane scumpe pe care doar ISIS le are.
Hei, oamenii ăştia nu sunt ISIS, oamenii ăştia fug de ISIS.
Nu fiţi naivi, oamenii vor continua să vina cu sutele de mii, pentru că lupta pentru viaţa lor.
Asa aţi fi facut şi voi, dacă aţi fi fost în aceeaşi situaţie. Nu-i mai priviţi cu dispreţ pe alţii pentru ceea ce, dacă ar fi fost vorba de voi, aţi fi calificat drept virtute şi putere de luptă.
