Inca un candidat la presedintie s-a lansat la apa: Petre Roman. Cu toate jocurile de lumini, spectacolul si dansurile majoretelor, Roman se afla in aceeasi situatie ca toti ceilalti care plutesc de mai multa vreme in apele tulburi ale alegerilor din 2000: ca si in cazul lui Ion Iliescu, Teodor Melescanu, sau Theodor Stolojan, menirea lui este in primul rand aceea a unui impingator, care trebuie sa-si urce barja - partidul - cat mai sus in amontele politicii.
Iar mult asteptatul Mugur Isarescu este chemat si el sa raspunda aceluiasi scenariu, pentru o Conventie stufoasa, dar fragila.
Desigur, invocarea acestei similitudini nu inseamna ca cei cinci candidati nu tin neaparat sa castige fotoliul de la Cotroceni. Este vorba mai degraba de modul de conceptie a strategiilor electorale si de consecintele la care acestea duc.
Aflate in fata unei opinii publice indiferente la partide, dar inca sensibile la charisma catorva figuri mai mult sau mai putin politice, formatiunile au preferat sa isi scoata fiecare in fata propriul personaj emblematic.
Rationamentul nu mai tine deja de nici un secret: un candidat charismatic poate aduce voturi partidului prin transferul popularitatii sale si dublarea voturilor ce i se acorda cu cele pentru formatiunea de provenienta. Partidele cauta asadar prin prezidentiabilii lor sa ajunga la voturile a cat mai multi dintre romani, pentru a putea sa mai urce sau daca nu cel putin sa nu coboare in palmaresul politic.
Chiar si Ion Iliescu, care a fost creditat in primavara chiar cu 51% din sufragiile potentialilor participanti la vot, intrand in cursa ca principalul favorit, are sarcina de a consolida situatia partidului.
Manate de acest interes fundamental, partidele considerate reformiste (prin raportare la PDSR) au exclus renuntarea la candidatul propriu in favoarea unuia comun, care sa aiba de la inceput mai multe sanse sa il invinga pe Ion Iliescu. Un candidat comun poate ar fi avut sanse sporite pentru Cotroceni, dar ar fi fost prea putin profitabil pentru parlamentare, singurul castigat fiind partidul de provenienta.
O anumita schimbare a evaluarii perspectivelor este posibil sa fi aparut dupa ce sondajele de opinie au inceput sa faca primele masuratori ale intentiei de vot pentru cei doi candidati tehnocrati: Theodor Stolojan si Mugur Isarescu. Dupa aparitia acestora a devenit pentru prima oara limpede ca Ion Iliescu poate fi invins in alegeri de candidatul care intra in turul doi, prin cumularea voturilor celorlalti.
Aceasta a facut ca miza jocului sa fie mai mare, dar a si produs o translatie a confruntarii. In cele doua colturi ale ringului nu stau Ion Iliescu, pe de o parte, si candidatii formatiunilor pretinse reformiste, in cealalta, chiar daca acestia spun ca Romania are nevoie acum mai mult ca oricand sa scape de liderul PDSR.
Problema este ca electoratul PDSR si al lui Ion Iliescu in special este unul extrem de stabil. Doar din zona electoratului de periferie mai pot sterpeli ceilalti candidati - de stanga sau fostul premier Theodor Stolojan - cate ceva. ai atunci, de unde sa ia votuile adversarii lui Iliescu?
Asadar, in loc de un meci de box ni se pregateste o adevarata ciomageala, care nu va fi intre PDSR si partidele considerate reformiste, ci chiar intre acestea. Ele vor cauta sa-si fure reciproc voturi si de aceea , cele mai multe acuzatii de tip electoral ii vizeaza pe ceilalti candidati decat Iliescu.
De exemplu, numai in acest week-end, Traian Basescu a criticat "tupeul" lui Mugur Isarescu, pe care, e drept, nu l-a nominalizat, de a candida la presedintie, dupa ce a falimentat Bancorex si Banca Agricola, iar Teodor Melescanu i-a reprosat tot premierului ca isi face campanie din banii publici. Un alt exemplu este inversunarea cu care candidatii politici au inceput sa critice "mitul tehnocratului".
Cine va castiga de aici? Daca e sa ne raportam strict la sansele celui care intra in turul doi, atunci trebuie formulate anumite rezerve: probabil ca cei doi candidati de factura tehnocrata vor avea mai multe sanse sa adune voturile celorlalti, decat ar putea politicienii sa le atraga pe ale lor.
O alta rezerva este de fapt un mare semn de intrebare: daca unul din partidele adversare acum PDSR si lui Ion iliescu isi va anunta sprijinul pentru acesta din urma?
De fapt, din mesajele pe care le transmit public, unele partide nu mai par acum la fel de convinse ca acum cateva luni ca PDSR trebuie neaparat invins in alegeri. PNL, ApR si PD au anuntat deja ca ar fi dispuse la o colaborare post-electorala cu PDSR daca acesta le va insusi programul politic, sau se va reforma. Desigur, in politica sa faci cereri in casatorie prea transante este cam riscant.
De fapt un scor cat mai bun, care sa-i permita sa joace un rol de arbitru al coalitiilor, o disponibilitate cat mai mare la negociere si recunoasterea internationala vor permite oricarui partid sa duca tratative pentru ramanerea/venirea la putere, in cadrul unui Guvern format cu PDSR. Indiferent de orientarea doctrinara.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
