Scriu acest articol luni, 5 mai, ora 23:40. El va fi publicat luni, 12 mai, în Business MAGAZIN şi vineri, 16 mai, pe zf.ro, cu 48 de ore înainte de a afla cine este noul preşedinte al României. Între momentul în care scriu articolul şi momentul publicării se pot întâmpla foarte multe lucruri care ar putea schimba realitatea din articol.
Nu ştiu dacă mulţi au mizat pe această finală – George Simion versus Nicuşor Dan – atunci când a început procesul electoral, în toamna lui 2024. Atunci, Ciolacu şi Ciucă erau favoriţi, George Simion era şi el în prim-plan, ca preşedinte AUR, iar de Călin Georgescu nu auzise lumea. Până la urmă, dacă voturile românilor i-au adus pe cei doi în finală, trebuie să îi luăm ca atare.
George Simion şi Nicuşor Dan au câteva calităţi comune care i-au adus aici: tenacitate, ambiţie, voinţă, determinare şi, nu în ultimul rând, nebunie. Cei doi au început în stradă, prin anii 2000, fiecare cu o altă temă.
Nu ştiu dacă sunt cei mai buni candidaţi, dar sunt candidaţii pe care i-am votat cu toţii: fie direct, adică am pus ştampila pe numele lor în primul tur, fie am votat cu alţii care nu au ajuns în finală, fie nu am votat cu nimeni, aşteptând astfel să iasă preşedintele perfect, mai bun decât noi.
Foarte mulţi se întreabă cum de am ajuns aici, să votăm între un ultraş populist, naţionalist, zgomotos şi „bătăuş” şi un olimpic la matematică, activist, ONG-ist, fără prea multă carismă, cu „ochelari de cal”, care nu răspunde la telefon şi cu o singură temă câştigătoare – „Jos mafia imobiliară!”.
Mulţi se întreabă de ce au fost votaţi cei doi, care nu sunt parte din partidele mari, care au puterea financiară, logistică şi mediatică. 3,8 milioane de români, din ţară şi din diaspora, l-au votat conştient pe George Simion, regăsindu-se în discursul lui. Toţi aceştia au vrut să-şi ia revanşa faţă de partidele tradiţionale, faţă de establishmentul politic perpetuat la putere de decenii.
De cealaltă parte, 2 milioane de români din ţară şi, mai puţin, din diaspora l-au votat pe Nicuşor Dan pentru lupta lui dusă în Bucureşti, pentru faptul că se luptă cu sistemul mafiot. Mulţi l-au votat pentru că nu au vrut să-l voteze pe Antonescu, produsul trecut al sistemului readus în prim-plan.
La votul din primul tur au ieşit doar 9,5 milioane de români din aproape 18 milioane care, teoretic, ar putea vota. Prezenţa la vot a fost mai mică decât aşteptările, pentru cât scandal s-a făcut cu reluarea alegerilor şi cu dorinţa de răzbunare.
O parte din cei care nu au ieşit la vot mi-au comentat, afirmând că românilor li s-a urât cu binele, având în vedere votul pe care l-au dat. Toţi aşteaptă acum de la Simion casele de 35.000 de euro, iar de cealaltă parte, unii se întreabă cum de lumea îl votează pe Nicuşor Dan, în condiţiile în care nu a dezvoltat nimic la primărie, ci doar s-a luptat cu mafia imobiliară blocând autorizaţiile de construcţie, deci implicit a blocat businessul.
Nu ştiu ce vor cei aproape un milion de români din diaspora care au ieşit la vot de la cei din ţară, în condiţiile în care ei nu locuiesc aici şi nu se confruntă cu problemele locale, ci doar au o percepţie legată de România, pe care şi-o formează citind ştirile sau când vin în vacanţă.
Dar, până la urmă, şi cei din afară, şi cei din ţară au dat un vot antisistem, împotriva unor feţe pe care le identifică drept liderii corupţiei, ai furtului şi ai blocării unor reforme.
Deşi România a înregistrat, statistic, cea mai spectaculoasă creştere economică din Uniunea Europeană din ultimii 20 de ani, recuperând faţă de ţările occidentale şi fiind în acest moment pe acelaşi platou cu Polonia la PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare – adică la 80% din media UE –, analistul politic Radu Magdin, CEO al firmei de consultanţă Smartlink Communication, a spus la ZF Live:
„Este trist să vezi cum o ţară de succes, cu indicatori economici buni, se prăbuşeşte sub frustrarea percepţiei de eşec. Realitatea românească nu este atât de rea pe cât o avem noi în percepţie. Noi suntem o ţară care nu are grijă de imaginea sa. Plătim un preţ pentru că lumea se îngrijorează mai mult cu privire la piaţa noastră decât cu privire la realitatea economică efectivă.”
Acesta este primul test mai puternic de a vedea dacă tot acest parcurs economic, cel puţin din punct de vedere statistic, va rezista rezultatului alegerilor prezidenţiale şi evoluţiei evenimentelor politice.
Vom vedea dacă instituţiile funcţionează independent de cine este la Cotroceni sau la Palatul Victoria. Vom vedea dacă antreprenorii, investitorii, multinaţionalele, businessul şi economia sunt suficient de rezistente pentru a face faţă schimbărilor, dorinţei de revanşă, dorinţei de a vedea sânge.
Vom vedea dacă trăim prea bine, dacă trăim pe datorie, dacă suntem în stare să ne administrăm singuri, să mergem înainte pe cont propriu. Vom vedea dacă avem suficiente resurse financiare, politice, sociale, economice interne pentru a face faţă asaltului unei dorinţe de schimbare, unei dorinţe de revanşă, unei dorinţe de a nu-i mai vedea pe unii sau pe alţii.
Luni, pe 19 mai, vom avea un nou preşedinte, venit din stradă, cu o altă percepţie legată de politică decât cea tradiţională. Nu ştiu dacă cei doi candidaţi care îşi dispută finala sunt ceea ce v-aţi dorit, dar unul dintre ei vă va reprezenta în ţară şi în afară.
Nu ştiu câţi veţi veni la vot, dar rezultatul va fi al tuturor, al celor care au votat, dar şi al celor care nu au votat. A sta la o terasă, la un prosecco şi un cappuccino, comentând de pe margine, poate să însemne două lucruri: fie că societatea, businessul, economia sunt atât de stabile încât nu este nevoie să mergi la vot, fie că ne lăsăm în seama opţiunii politice a altora.
Această opinie a apărut prima dată pe Business Magazin.
