Guvernul este strâns într-o menghină. Noua criză la nivelmondial va lovi România, necunoscută fiind doar furia cu care valovi. Cu o economie strâns legată de cea a UE (trei sferturi dincomerţul României este cu statele Uniunii) România este dependentăde evoluţia acestor pieţe.
INS a anunţat ieri datele privind evoluţia exporturilor şi aproducţiei industriale. Din acestea se constată o reducere în iuniea ritmului de creştere a exporturilor şi a producţiei industriale,adică a principalelor două pârghii care au scos economia dinrecesiune. De la mii de kilometri distanţă a mai venit ieri o vesterea şi una bună: exporturile Germaniei au scăzut, semn că economiamondială încetineşte, dar importurile continuă să crească pe fondulcererii interne robuste, ceea ce nu face decât să ne bucure avândîn vedere că piaţa Germaniei este principala destinaţie aexporturilor româneşti (18% din total).
Temperarea avântului exporturilor româneşti era anticipată deeconomişti încă de dinaintea izbucnirii ultimului episod al crizei.Cât de dur vor fi lovite exporturile şi, prin ricoşeu, producţiaindustrială de ultimul episod al crizei şi cât va însemna acestlucru în evoluţia creşterii economice şi aşa anticipată ca anemică- 1,5% din PIB în 2011 - iarăşi rămâne să vedem.
Cert este că la Bucureşti pericolul a fost simţit. Dacă în urmăcu două - trei săptămâni se vorbea despre majorări salariale şiîncă din acest an, tonul s-a domolit.
Premierul Emil Boc a susţinut în mai multe rânduri în ultimelezile: Avem avantajul unei uşoare stabilităţi, dar nu avem voie săfacem niciun exces care să compromită această stabilitate nici înpolitica financiară, nici în politica monetară. De altminteri,Guvernul a anunţat îngheţarea şi pentru 2012 a posturilor înadministraţie.
Preşedintele Traian Băsescu a indicat printre vulnerabilităţileRomâniei contextul extern mai ales în zona euro şi, foarteimportant, stoparea proceselor de ajustare a costurilor la nivelulstatului sau a reformelor structurale majore în plan naţional, maiales ca efect al alegerilor de anul viitor. Aşadar, la nivelulcelor doi stâlpi ai puterii executive - Guvern şi Preşedinţie - darşi la nivelul BNR populismul a fost identificat ca sursă majoră deinstabilitate. BNR a atras atenţia prin vocea lui Adrian Vasilescu,consilier al guvernatorului, asupra pericolului derapajelor în anelectoral. Ceea ce pare sigur la acest moment este că decidenţiipolitici au înţeles bine că reducerea în continuare a cheltuielilorla nivelul statului este singura cale raţională de urmat. Şi căsalariile nu pot fi majorate decât atunci când veniturile suntsigure şi nu iluzorii, cum s-a mai întâmplat în trecut când s-audat bani în contul unor venituri care nu au intrat niciodată învistierie.
Dacă totul s-ar sfârşi însă aici, am putea spera că, dacăRomânia nu va trece de criză ca Moise prin Marea Roşie, măcar nu vaavea parte de o furtună devastatoare.
Problema este că noul episod al crizei ar putea împinge barcaRomânie nu în vârtej, ci pe o mare liniştită, dar preistorică,într-o zonă "în care nu se întâmplă nimic".
De când România a ieşit din recesiune o întrebare stă pe buzeleantreprenorilor, economiştilor, bancherilor: când va reveniconsumul, când se va relua creditarea? - acesta fiind ancorele cetrebuie smulse din nisip pentru reluarea creşterii economice.
Tratamentul prost aplicat primelor simptome ale crizei îşi aratăşi acum reacţiile adverse.
Amânarea luării unei decizii la vreme (2009 a fost un an ratat)a obligat România să atace criza nu prin măsuri de relaxare fiscalăsau de stimulare a consumului, cum s-a întâmplat prin alte zări,ci, dimpotrivă, prin majorări de taxe şi impozite. Reducereaveniturilor oamenilor a condus la prăbuşirea consumului cu tot cepresupune el, accentuarea scăderii economice şi şomaj. Dincolo debănuitele manevre electorale ale anunţului creşterii salariilor,majorarea veniturilor ar fi condus la o revenire a consumului şi,implicit, la o creştere economică palpabilă. Acum, iată, majorareasalariilor este amânată sine-die, iar despre scăderea impozitelorsau a taxelor care ar fi putut stimula fie munca, fie investiţiile,fie consumul nu e cazul să vorbim pentru că nu este "spaţiufiscal".
Aşadar: nu creştem salariile pentru că nu avem venituri şi nuscădem impozitele pentru a nu periclita şi veniturile pe care leavem. Am putea bălti cine ştie câtă vreme în această situaţiezdrobiţi de menghina presiunii pentru austeritate şi de nevoia decreştere economică.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
