În timp ce românii sunt ultimii din Europa la consumul de carte, aflăm astăzi în ZF că zece edituri, printre care Polirom, Rao Distribuţie, Nemira şi Humanitas, au dat în judecată Bookster pentru concurenţă „neloială”.
Biblioteca pentru corporatişti – aşa cum e cunoscută – este învinovăţită pentru că modelul lor operaţional, prin care oamenii pot împrumuta cărţi, ar reduce apetitul de achiziţie.
Modelul adoptat de Bookster este simplu: accesul este gratuit pentru oricine. Compania se finanţează prin abonamente care pornesc de la 4 euro pe lună, plătite de companiile care vor cărţile livrate la sediu.
Faptul că oricine împrumută cărţi gratuit i-a adus aviz de bibiliotecă publică de la Guvern. Printre cei acuzaţi în cadrul procesului se numără şi Ministerul Culturii, pentru că i-a acordat Bookster acest aviz.
O altă nemulţumire a editurilor ţine de faptul că Bookster îşi cumpără „marfa” de la librării online şi offline, şi nu de la edituri.
În acelaşi timp, Bookster susţine că plăteşte autorii pentru fiecare carte pe care o împrumută cititorilor.
În timp ce rămâne la latitudinea justiţiei să spună cine are dreptate şi cine nu, problema ridică totuşi o întrebare şi mai mare: într-o ţară în care Eurostat spune că doar 6,5% dintre români cumpără cel puţin o carte pe an, oare problema principală a pieţei este Bookster?
Oare nu o colaborare între jucătorii vechi şi noi ai pieţei ar putea impulsiona cititul per total? Şi pentru că nu e treaba businessului să impulsioneze cititul, voi spune altfel: dacă impulsionezi cititul, impulsionezi consumul la nivelul întregii pieţe. Un om care închiriază o carte şi o citeşte ar putea să revină la ea sau să o cumpere pentru a o face cadou.
Din articol mai aflăm că media creşterii profiturilor în cazul celor zece edituri care au iniţiat procesul a fost de 750% în perioada 2013-2018.
Din ce putem vedea pe site-ul Bookster, lucrează cu 958 de companii, are peste 105.000 de titluri şi a realizat până acum peste 3,2 milioane de împrumuturi, fiind lansat în 2013. Iar asta înseamnă că lumea citeşte.
Denumirea de „biblioteca pentru corporatişti” nu a venit degeaba. Pentru cei care locuiesc în Bucureşti, este uşor de observat că în metrouri – în special în cele care merg înspre polurile corporatiste precum Pipera – multe dintre cărţile pe care le ţin oamenii în mână în locul telefoanelor au o etichetă Bookster.
Cititul, altădată o activitate care trebuia să plece economic de la vânzarea unui produs fizic – cartea – a prins noi forme în utimele două decenii, iar oferta de carte migrază astăzi înspre un model bazat pe servicii.
Chiar dacă în cazul Bookster cartea fizică se păstrează, modelul de a împrumuta cărţi printr-un abonament plătit de compania din care faci parte intră în categoria economiei de sharing, unde şi-au făcut loc servicii precum Uber şi Airbnb.
Din categoria evoluţiilor bazate pe tehnologie a făcut parte şi revoluţia e-book, când Amazon a lansat Kindle şi s-a hotărât să schimbe odată pentru totdeauna modul în care americanii cumpără cărţi şi modul în care le citesc.
Când Amazon era doar o platformă online pentru vânzarea de cărţi, editurile refuzau la fiecare pas să colaboreze cu Jeff Bezos, pentru că el le vindea cărţile mai iefitin decât ar fi făcut-o ei.
În ciuda acestui fapt, Bezos a ales ca pentru o scurtă perioadă să ardă cash-ul companiei cumpărând cărţile din librării, chiar dacă mai scump, doar pentru a-şi susţine ambiţiile, până când masa s-a înclinat în favoarea lui în discuţia cu editurile, obţinând un model sustenabil.
Metoda a continuat şi s-a perfecţionat, iar după mai multe procese şi certuri cu publisheri şi edituri, Bezos a ajuns în punctul în care a negociat cu editurile pentru lansarea Kindle.
Deşi a bătut palma cu mai multe edituri, care au înţeles după zece ani de lobby că trebuie să fie flexibile şi să treacă la următoarea etapă a consumului de carte, Bezos a şocat întreaga lume a cărţilor când a anunţat modelul de business: Cărţi vândute la doar 9,99 dolari.
În 2007, întreaga sală plină de editori a reacţionat la lansarea Kindle când a auzit preţul pentru că toţi publisherii au realizat ce au uitat: să negocieze contractual preţul la care Bezos le va vinde produsele.
Câţiva ani mai târziu, în 2012, rezultatul a fost evident: CNN relata că e-book-urile au încurajat întreaga piaţă a consumului de cărţi şi au determinat chiar şi oameni care nu citeau cărţi să citească.
Chiar o treime dintre americanii care citeau e-book la acel moment spun că nu citeau deloc cărţi înainte. Astfel, businessurile din piaţa de carte care nu s-au adaptat şi nu au inovat au pierdut.
Revenind în România, singura legătură între Bookster şi Amazon ţine de faptul că se bazează pe apetitul noului consumator şi că adaptează un trend care există de mult timp, la noile modele bazate pe servicii, şi nu pe produs.
La nivelul economiei de sharing, ne putem aminti de momentul în care Uber a intrat în piaţa locală. Un studiu al PwC arată că Uber nu a luat din clienţii taximetriştilor, ci a generat o cerere mai mare în toată piaţa pentru transportul privat. Deci şi taximetriştii au început să facă mai mulţi bani.
Rămâne la latitudinea justiţiei să decidă cine are dreptate în această speţă, dar dincolo de business, toţi actorii din piaţa consumului de carte ar putea colabora pentru a scoate România din acest stigmat al analfabetismului şi al educaţiei precare.
Oare dacă dispare Bookster, editurile vor face front comun şi vor pune câte o carte în fiecare mână care vrea să bage telefonul în buzunar în metrou?
