O nouă scrisoare de punere în întârziere a fost trimisă joi pe adresa Guvernului de la Bucureşti. Astfel, Comisia face primul pas către sancţionarea României pentru nepunerea corectă în aplicare a anumitor cerinţe prevăzute de Directiva privind gazele naturale şi Regulamentul privind siguranţa furnizării de gaze. Guvernul ar trebui să ofere, în curând, răspuns unei alte scrisori de punere în întârziere - cea privind TVA defalcată, primită la finele lui noiembrie şi pentru care a cerut timp suplimentar de analiză, ultimul termen fiind 9 martie.
Producătorii de gaze se văd susţinuţi de la Bruxelles: joi, Comisia a decis să trimită României o scrisoare de punere în întârziere pentru nepunerea corectă în aplicare a anumitor cerinţe prevăzute de Directiva privind gazele naturale (Directiva 2009/73/CE) şi de Regulamentul privind siguranţa furnizării de gaze [Regulamentul (UE) 2017/1938]. Aceste instrumente vizează ”asigurarea competitivităţii pe pieţele gazelor din UE, garantând în acelaşi timp aprovizionarea în condiţii de securitate a gospodăriilor şi a altor clienţi care necesită o protecţie specială”, se arată în document.
”În urma analizării măsurilor legislative adoptate de România în decembrie 2018, Comisia a constatat că sistemul preţurilor angro reglementate nou introduse pe piaţa gazelor din România este contrar cerinţelor juridice ale UE. De asemenea, Comisia consideră că aceste măsuri nu sunt adecvate pentru atingerea în mod sustenabil a obiectivului de a proteja consumatorii casnici împotriva creşterilor excesive de preţ”, se mai arată în scrisoare.
PwC a avertizat încă de la data aprobării Ordonanţei 114, cea prin care Guvernul a aprobat plafonarea până în primăvara anului 2022 a preţului de vânzare al gazelor naturale din producţia internă de la producători la furnizori la 68 lei/MWh pentru consumatorii casnici, că reglementarea contravine legislaţiei europene, care dă posibilitatea Statelor Membre să introducă astfel de măsuri, dar numai în anumite condiţii şi pe perioade nu mai lungi de 6 luni.
În plus, PwC anticipa probleme şi la nivelul întregului sector, în condiţiile în care un astfel de preţ ar face neatractive din punct de vedere financiar investiţiile, atât în susţinerea exploatărilor onshore, care fiind la un nivel ridicat de maturitate necesită sume mari pentru creşterea gradului de recuperare, cât mai ales a investiţiilor în exploatarea zăcămintelor offshore, care s-ar putea să fie amânate de operatorii din domeniu, în aşteptarea unui cadru fiscal mai propice demarării lor, afectând astfel securitatea energetică a ţării pe termen lung.
În plus, obligaţia de a vinde gaze la preţ reglementat practic scotea din piaţa micii producători, care nu aveau cum să îşi finanţeze operaţiunile la un preţ plafonat.
La rândul lor, marii producători au reclamat că plafonarea nu funcţionează şi pentru traderi, care pot cumpăra la preţ plafonat, dar nu au limită de preţ în livrarea către consumatorii noncasnici – agenţii economici şi că permite creşterea importurilor.
Teoretic, potrivit informaţiilor disponibile, consumatorii casnici şi CET-urile ar însemna cam 35-40% din producţia internă de gaze, care se ridică la 10 miliarde de metri cubi de gaze anual. România consumă 11, diferenţa provenind din import.
Acum, Guvernul are la dispoziţie două luni să remedieze deficienţele constatate de Comisie.
Conform procedurii, în cazul în care un stat membru nu restabileşte conformitatea cu legislaţia UE, Comisia poate decide să sesizeze Curtea de Justiţie (n.a ultima etapă a procedurii de infringement). Cu toate acestea, în aproximativ 95 % din cazurile de neîndeplinire a obligaţiilor, statele membre se conformează obligaţiilor care le revin în temeiul legislaţiei UE înainte de sesizarea Curţii. În cazul în care Curtea de Justiţie pronunţă o hotărâre împotriva unui stat membru, acesta trebuie să ia măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii.
