Privim cu mult interes economia viitorului şi ne întrebăm legitim cum putem să fim pregătiţi pentru evoluţiile următoare dincolo de speculaţii şi incertitudini. Varietatea provocărilor, de mediu, geopolitice sau sociale, pe care le avem în faţă, face dificilă planificarea şi adaptarea pentru actorii economici prea puţin conectaţi la nivel internaţional.
Aderarea României la Uniunea Europeană permite însă operatorilor economici din ţară să îşi reducă vulnerabilitatea, având acces la oportunităţi suplimentare şi la o piaţă mai mare. Din păcate, nu fructificăm suficient acest potenţial. Este nevoie de o participare mai amplă la structurile reprezentative sectoriale, atât pentru a avea acces la informaţii cât şi pentru a promova interesele şi viziunea privind politicile europene, deoarece, la Bruxelles, se decide viitorul pieţei interne şi se discută multe subiecte care determinã reglementările din fiecare domeniu.
Dar să nu ne facem iluzii că acest lucru se poate întâmpla de la sine. Este nevoie de voinţă, determinare şi resurse alocate corespunzător. În mai toate statele europene, guvernele sau autoritaţile regionale şi locale au impulsionat participarea activă a mediului de afaceri la nivel european, primul pas fiind alocarea de fonduri, chiar şi europene, pentru dezvoltarea capacităţii interne.
Pornind de la aceste premize lansăm provocarea către industria românească să se racordeze la subiectele europene făcând o scurtă analiză a unora dintre structurile naţionale care ar avea potenţial să reuşească să se impună la Bruxelles.
De exemplu, pe zona politicii energetice, avem un eveniment de succes, Romanian Energy Forum, dar potenţialul este mult mai mare dat fiind faptul că Institutul Naţional Român pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Surselor de Energie (IRE) este membru al Eurelectric,asociaţie care reprezintă industria europeană de energie electrică. În prezent sunt doar trei persoane în secretariatul din Bucureşti, dar nevoile sunt enorme pe componenta europeană, dacă ne gândim doar la complexitatea dosarelor: tranziţia energetică, proiectarea şi reglementarea pieţei, resursele europene disponibile pentru zona de energie, digitalizarea şi inovarea, infrastructura reţelelor şi interconexiunile sau electrificarea şi cuplarea sectorului.
Un alt exemplu sectorial de notorietate este Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii (ANIS), reprezentată în Digital Europe, cea mai importantă asociaţie care reprezintă industriile în transformare digitală din Europa. În echipa de la Bucureşti sunt acum opt persoane, dar doar o persoană acoperă legislaţia UE.
În consecinţă, este nevoie de un mecanism instituţional de suport al dezvoltării capacităţii instituţionale pe dimensiunea europeană, axat, în special, pe resursa umană. Se pot grea programe de formare cu experţi recunoscuţi la nivel european sau burse profesionale de studiu prin care se poate face o aprofundare rapidă privind subiectele europene. O astfel de iniţiativă poate fi generată de autorităţile competente, dar suntem convinşi că sectorul privat ar putea investi direct în aceste formate de dezvoltare.
Este recomandabil să avem o viziune clară asupra obiectivelor de ţară, cu ţinte sectoriale clare şi o coordonare eficientă şi flexibilă. Nu le putem face pe toate din prima, dar un plan etapizat este oportun. Primul pas ar fi să realizăm împreună cu actorii relevanţi analize de impact asupra deciziilor europene sectoriale chiar în primele etape ale procesului decizional, încetând să mai venim cu reacţii întârziate cu privire la subiecte care au fost pe larg dezbătute înainte.
Este important de precizat că, de regulă, de la formularea unei idei până la construcţia unei reglementări europene, avem perioade lungi de consultări ce pot dura luni bune sau chiar ani, iar varianta propusă spre aprobare poate fi influenţată de un simplu cuvânt bine introdus într-un studiu realizat de instituţiile europene.
O altă idee ar fi de a stimula companiile mari cu capital de stat românesc să deschidă un birou de reprezentare la Bruxelles. Acţiunea poate fi realizată, pentru început, de companiile din energie. Transgaz a început deja, dar timid. Nuclearelectrica are o conducere implicată, dar e nevoie reprezentanţi permanenţi. Trebuie trecut rapid de la etapa prezenţei fizice la creşterea accelerată a capacităţii de reprezentare printr-o cooperare mai bună şi integrată, pornind de la comunicare până la proces decizional, între instituţiile de resort, Ministerul Afacerilor Externe, Reprezentanţa Permanentă a UE, europarlamentari, românii din instituţiile europene sau din asociaţiile reprezentative şi companiile prezente la Bruxelles.
Un exemplu concludent este cel al polonezilor pe zona de energie. Au pornit cu Asociaţia Poloneză de Electricitate (PKEE), care a deschis biroul la Bruxelles în 2014, iar apoi, Corporaţia PGE (membru al PKEE), şi-a lansat propria reprezentare în 2019.
Se pot deschide reprezentanţe şi pentru sectoare de nişă din România, de exemplul cel al industriei extractive de materii prime sau cea prelucrătoare. Un caz recent este al companiei ALRO Aluminium Slatina. Sunt şi companii din domeniul farma care ar avea un potenţial enorm să deschidă un birou la Bruxelles. Desigur, trebuie un buget consistent pentru acest exerciţiu.
Este bine ca asociaţiile naţionale româneşti să aibă cel puţin o persoană la Bruxelles, dar trebuie să se asigure că selectează cei mai buni reprezentanţi pentru acest tip de activitate care este destul de diferit de ce se întâmplă în ţară. Interesant este că avem tot mai mulţi români care lucrează pentru asociaţiile europene de care nu profităm suficient.
Biroul din Bruxelles poate să ajute companiile din România şi în accesarea fondurilor europene, în special prin programele ce prevăd competiţii europene precum Horizon Europe, Digital Europe sau InvestEU. De exemplu, compania germană Siemens are un birou de reprezentare la Bruxelles, dar şi unul separat pentru accesarea finanţărilor europene.
Potenţialul există. Atât în ţară cât şi la Bruxelles. Ţine de noi să profităm de contextul favorabil şi de dorinţa instituţiilor europene în a afla ce se întâmplă la noi în regiune pentru a ne racorda economia la subiectele europene şi astfel anticipa mai bine evoluţiile şi construi o umbrelă, inclusiv prin reglementări, care să ne protejeze de incertitudini.
Victor NEGRESCU este europarlamentar, cadru universitar specializat în studii europene şi fost ministru al afacerilor europene.
Dan LUCA conferenţiază în universităţi din Bruxelles şi Bucureşti. Este autorul cãrţii “Mapping the Influencers în EU Policies”.
