În ultimul an, IMM România si Florin Jianu au pus pe masă, fără menajamente, frustrarea mediului de afaceri: inflaţie, fiscalitate schimbată peste noapte, e-Factura complicată, birocraţie „digitalizată” doar în teorie, concurenţă neloială şi lipsă de predictibilitate. Mesajul este simplu: nu poţi cere IMM-urilor să susţină economia într-o criză permanentă fără să le oferi şi un drum de creştere.
Dacă vrem o Românie globală (internationalizata cu succes si luptand cu deficitul comercial) şi deşteaptă local (care sa iti angajeze multi oameni si sa relansese economia), trebuie să trecem la un proiect de relansare prin IMM-uri, bazat pe două idei: 1. internaţionalizare inteligentă; 2. un upgrade de model de business, inclusiv prin AI – spre un fel de „Mittelstand românesc”.
1. IMM-urile: de la victime ale crizei la vectori de relansare
Crizele recente au arătat că IMM-urile sunt primele lovite şi ultimele băgate în seamă. Statul vine cu pachete de austeritate, businessul – cu comunicate. IMM-urile au nevoie de trei lucruri de bază: reguli stabile, nu surprize fiscale trimestriale; proceduri simple şi digitale, nu hârtii scanate urcate pe platforme instabile; dialog real cu guvernul, cu analize de impact făcute înainte de a apăsa pe „publicare”, nu după. Aici vocea critică a IMM România este importantă, dar ea trebuie ajutata si intarita de noi toti pentru o agendă ofensivă constructiva: nu doar ce nu vrem, ci ce vrem în schimb – ce reforme, ce calendar de predictibilitate, ce măsuri pro-IMM condiţionează mediul privat pentru a susţine consolidarea bugetară.
2. Internaţionalizare în criză: nu lux, ci plan de supravieţuire
Când cererea internă slăbeşte, soluţia nu este să aştepţi noi programe de ajutor, ci să cauţi creşterea acolo unde este: pe pieţele externe. Asta au făcut, în vremuri complicate, şi Portugalia, şi Spania, şi multe companii germane sau italiene: au folosit crizele ca pretext pentru a ieşi mai mult în lume. Pentru IMM-urile româneşti, internaţionalizarea realistă înseamnă: să treacă de la „export ocazional” la strategie de export (segmentare, parteneri locali, ajustare produs); să profite de poziţia geografică: punţi spre Balcani, Ucraina, Turcia, Caucaz, nu doar „clasicul” UE-Occident; să ceară statului un „one-stop shop” de internaţionalizare: informaţie de piaţă, finanţare, sprijin juridic şi comercial, nu doar delegaţii foto. Dacă vrem „România globală”, trebuie să avem şi un program coerent de internaţionalizare a IMM-urilor, nu doar optimism verbal.
3. Un „Global Mittelstand” în era AI – oportunitate şi pentru România
Modelul german de Mittelstand – companii între 50 şi 500 de angajaţi, foarte specializate, exportatoare, orientate pe termen lung – a arătat că poţi fi şi mic, şi global, dacă eşti extrem de bun într-o nişă. În a patra revoluţie industrială, întrebarea devine: putem avea un “Global Mittelstand” cu AI în centru? AI promite ceva ce IMM-urile nu au avut niciodată la scară: scalarea inteligenţei fără scalarea masivă a headcount-ului. În practică, asta poate însemna: planificare, logistică, ofertare şi customer service parţial automatizate; analize de date, previziuni, design de produs făcute cu ajutorul modelelor AI; echipe mici, foarte competente, care folosesc AI ca multiplicator de forţă şi se concentrează pe ce ştiu să facă cel mai bine.
Un „Mittelstand românesc cu AI” ar arăta astfel:
1. firme de nişă (industrial, agro, tech, servicii) care combină know-how-ul local cu tehnologie accesibilă global;
2. investiţii ţintite în AI aplicată (nu doar în „chatbot la modă”), legată de procesele reale ale companiei;
3. parteneriate cu universităţi, clustere şi hub-uri digitale europene, astfel încât IMM-urile să aibă acces la competenţe şi proiecte pilot.
România are deja exemple: companii care exportă software, componente industriale sau produse agroalimentare de nişă; întrebarea este cum facem regula din aceste excepţii.
4. România globală, deşteaptă local: ce punem pe masă
Dacă vrem ca IMM-urile să fie motorul relansării, nu doar colateral damage al crizei, avem nevoie de câteva mişcări clare:
1. Pact pentru stabilitate pro-IMM - angajament politic minim pe 3–5 ani privind taxele cheie pentru IMM-uri; consultare reală cu organizaţiile de profil înainte de schimbări majore.
2. Program „Mittelstand România” - identificarea unui nucleu de IMM-uri cu potenţial global şi susţinerea lor prin finanţare, consultanţă, internaţionalizare şi proiecte de AI; conectarea lor la iniţiative europene de digitalizare şi inovaţie.
3. Educaţie pentru „IMM global” - programe comune business–universităţi–bănci pentru management în era AI şi export; sprijin pentru trecerea de la firmă pur locală la firmă regională, apoi exportatoare; training de "culture mapping" pentru actiune pe mai multe continente, cu culturi diferite.
4. Recalibrarea dialogului stat–IMM - dincolo de critici justificate, businessul să vină cu contra-propuneri concrete: „dacă vreţi austeritate şi consolidare, iată ce reforme cerem şi în ce calendar”; guvernul să răspundă cu calendar şi indicatori, nu doar cu comunicate ambigue.
Dacă vrem ca România să fie cu adevărat globală şi deşteaptă local, nu mai ajunge să vorbim despre IMM-uri doar când suferă. Trebuie să le vedem şi să le tratăm ca actorii principali ai relansării, capabili să devină un „Mittelstand românesc” conectat la lumea mare. Criza e deja aici; miza este dacă vom avea curajul şi inteligenţa să o folosim pentru a ne reinventa modelul de creştere – cu IMM-urile în prim-plan. In calitate de IMM, cred in Romania si cred in noi.
