Primul tur al alegerilor parlamentare şi alegerile parlamentare ne-au pus în faţa unei realităţi deloc plăcute. Aparent anesteziaţi de discursul despre stabilitate, ne-am trezit cu un val anti-democratic şi anti-sistem greu de imaginat după alegerile locale şi europarlamentare din iunie. Avem astăzi un candidat radical de dreapta, care pune sub semnul întrebării chestiuni esenţiale despre prezenţa noastră în UE şi NATO, calificat de pe primul loc în turul al doilea al prezidenţialelor. Avem o treime din Parlament controlată de trei partide cu instincte radicale, dintre care unul despre care nu ştiam mai nimic până la succesul lui Călin Georgescu.
În acest peisaj aparent sumbru, optimistul de serviciu poate vedea cel puţin două veşti bune. În primul rând, nimeni din partidele mainstream nu mai poate ignora mesajul transmis la urne de către români. Dacă o face, riscă dispariţia politică în 2028. În al doilea rând, şi cel mai important, avem totuşi o majoritate în Legislativ formată din partide pro-europene şi pro-NATO. Aceste partide se pregătesc să formeze o coaliţie care va însemna în mod sigur mai mult dialog cu românii şi o mai mare atenţie la lucrurile care îi afectează pe oameni în viaţa de zi cu zi. Această majoritate poate face faţă inclusiv unui preşedinte ca Georgescu - asta presupunând ca el nu se moderează, deşi sperăm, ca oameni raţionali, să nu ajungem după alegerile de duminică într-un astfel de scenariu confrontational. De la poezia campaniei la proza guvernării Palatelor e drum lung, şi încep să sune telefoanele şi să se adune oamenii pe străzi după primele 100 zile de luna de miere politică clasică.
Indiferent că suntem pesimişti sau optimişti în legătură cu rezultatele din ultimele două duminici, întrebarea este ce facem pe mai departe, cum ne pregătim să nu ne mai ia prin surprindere candidaţi şi partide TikTok despre care nu ştim mai nimic şi care, cum-necum, ajung să pună sub semnul întrebării tot ceea ce au construit românii, cu mari eforturi, începând cu sfârşitul anilor 90. Va fi timp de analize mai în profunzime, dar câteva lecţii constructive pentru viitor putem trage încă de pe acum.
Primele lecţii de reţinut sunt cele pentru partidele tradiţionale, începând cu PSD, PNL şi USR. Aceste partide trebuie să investească susţinut în infrastructura lor intelectuală şi ideatică, să poată răspunde interesant şi articulat la problemele reale uneori puse pe agendă de populişti. Vor fi aici importante fundaţiile de partid, începând cu rolul lor de laborator de idei şi de ideologie. Partidele trebuie nu doar să-şi recruteze cu mult mai multă atenţie membrii şi liderii, dar şi să-şi antreneze cu seriozitate comunicatorii. Suntem într-o epocă a emoţiilor în politică, a războaielor culturale, iar cine nu este pregătit pentru o astfel de politică nu va avea nicio şansă în alegerile viitoare. Partidele pot alege să dea vina pe public sau pot începe să vorbească serios cu el, pe limba pe care acesta este dispus să o accepte.
Nu doar politica naţională trebuie să evolueze şi inoveze, ci şi cea locală. Autonomizarea de centru înseamnă mai multă iniţiativă, inclusiv prin dezvoltarea unei forme proprii de "politică externă şi de investiţii”. Nu îndemn aici la secesiune, şi nici nu suntem un stat federal, însă este loc de atragerea de investiţii şi la dialog cu exteriorul nemediat de Bucureşti. Centrul va avea de gestionat o guvernare fragmentată şi un context economic complicat, aşa că autorităţile locale pot lucra mai susţinut şi creativ pentru atragerea şi valorificarea de oportunităţi. Preşedinţi de CJ-uri şi mari primari pot lucra cu antreprenorii locali pentru acest deziderat. De la anul sunt mai puţini bani foarte probabil şi pentru PNDL şi pentru ajutoarele de stat pentru investitori noi.
Business-ul are şi el suficiente de învăţat din cele două episoade electorale. Totul începe cu conştientizare faptului că vremea victoriilor facile a trecut. Fragmentarea puterii aduce cu ea o concluzie cât se poate de brutală: nu mai suntem în etapa în care o singură persoană sau partid rezolvă tot. Este nevoie de o viziune asupra întregului ecosistem de putere, de înţelegerea poziţiilor şi constrângerilor principalilor actori politici. Diversificarea în relaţia cu politicul este la fel de importantă ca diversificarea în general pentru business-ul românesc, care trebuie să caute noi pieţe, să se preocupe mai mult de exporturi, să investească mai mult în relaţia şi parteneriatele cu comunităţile locale. Glumele despre politică ar trebuie uitate, la fel şi dorinţa de a intra în războaie culturale care aduc mai multă pagubă decât câştig. Ai nevoie de mai multe contacte şi de gestionat o negociere mai largă ca să îţi faci treaba, managementul complexităţii e noul normal.
Nu suntem încă la finalul maratonului electoral, mai avem un hop duminică, dar cine se grăbeşte să înveţe din ce a fost până acum şi internalizează rapid concluziile fură cu adevărat startul. Aceasta este singura formă de furt pe care o încurajez, alături de cea de “meserie” de la ţări care au avut de gestionat blocaje similare în Europa sau străinătate, aşa că vă invit să profităm de ce ne-a dat politica în ultimele săptămâni. Şi să ne mişcăm, şi să ieşim din zona de confort la iniţiativa noastră, în faţa vremurilor. Vorba citatului celebru din cartea / filmul Ghepardul: “unele lucruri trebuie să se schimbe dacă vrem ca lucrurile să rămână la fel” (ca stabilitate şi prosperitate în cazul de faţă, într-un mediu local, naţional, regional şi global şi mai plin de riscuri).
Radu Magdin, analist, fost consilier de Premieri în Romania şi Moldova
