Opinii

Raluca Bontaş şi Florentina Munteanu, Deloitte: Munca sub impactul economiei digitale

Opinii Top 1000 – Anuar realizat de ZF cu sprijinul Deloitte

Raluca Bontaş şi Florentina Munteanu, Deloitte: Munca...

Autor: Raluca Bontaş, Florentina Munteanu

14.04.2022, 08:00 150

În urmă cu patru-cinci ani, începea să se vorbească mai apăsat despre a patra revoluţie industrială şi felul în care economia digitală urma să transforme societatea în ansamblu, contribuind la egalizarea socială şi economică. Se întrevedea deja potenţialul de influenţare a pieţei muncii şi a locurilor de muncă. Iată-ne cinci ani mai târziu, trecând prin frământări globale inimaginabile precum pandemia şi războiul, timp în care transformările revoluţiei industriale au avut loc aproape fără să ne dăm seama.

Dacă ne referim la muncă, este deja general acceptat faptul că nu mai există bariere - platformele digitale de lucru au cuprins cam toate industriile şi toată lumea. Deopotrivă angajatori şi persoane fizice caută să se întâlnească pe o piaţă gestionată algoritmic. Aparent mai incluzivă, dar mai intruzivă decât modul tradiţional de organizare a muncii, platforma digitală de lucru a dat naştere unei forme hibride de muncă, nedefinită încă distinct şi deci nereglementată corespunzător. Cadrul actual din România şi din străinătate distinge doar între activităţi dependente şi independente, desfăşurarea unor activităţi ca angajat sau pe cont propriu - o separare corectă în logica economiei tradiţionale. Dar în logica economiei digitale, situaţia nu mai e la fel de simplă, motiv pentru care platformele de lucru vor fi reglementate în Uniunea Europeană (UE), pentru a asigura cadrul optim de desfăşurare a activităţilor pe cont propriu, cu respectarea principiilor de concurenţă şi cu o protecţie socială adecvată pentru persoanele care obţin venituri din astfel de activităţi. Nu pune nimeni în discuţie faptul că platformele digitale de lucru (atât cele on-line, unde activităţile sunt desfăşurate de la distanţă de către lucrători, cât şi cele bazate pe localizare geografică, unde activităţile sunt desfăşurate într-un punct fizic specificat de platformă, precum cele de transport sau livrare) au ajuns să reprezinte norma pentru ceea ce înseamnă eficientizare. Pe de altă parte, pentru persoanele care lucrează în acest sistem, în aşa-numita economie la cerere (gig economy), clasificarea corectă a statutului profesional devine tot mai dificilă, ceea ce duce, în unele cazuri, la pierderea unor drepturi sau la protecţie socială inadecvată.

Conform unei analize realizate de Comisia Europeană (CE), peste 28 de milioane de persoane lucrează prin intermediul platformelor digitale de muncă în UE, iar în 2025 se preconizează că numărul acestora va ajunge la 43 de milioane. Majoritatea desfăşoară activităţi independente, însă comisia estimează că 5,5 milioane sunt clasificate incorect în această categorie.

În consecinţă, comisia a publicat la finalul anului trecut un set de măsuri, printre care şi un proiect de directivă pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă în ceea ce priveşte lucrul pe platforme şi pentru sprijinirea creşterii durabile a acestora în UE. Astfel, persoanele care lucrează prin intermediul platformelor digitale vor avea un statut de angajare determinat corect, în funcţie de relaţia lor reală cu platforma. În plus, proiectul de directivă propune criterii de control pentru a stabili dacă platforma este un „angajator“ şi, în caz afirmativ, stabileşte că persoanele care lucrează prin intermediul respectivei platforme trebuie să beneficieze de drepturile sociale şi de muncă ce decurg din statutul de „lucrător“. Ca urmare a aplicării prevederilor directivei, comisia estimează că între 1,72 milioane şi 4,1 milioane de persoane (din cele 5,5 milioane clasificate incorect) vor fi reclasificate ca lucrători, cu drepturile şi obligaţiile aferente.

CE propune şi un set de clarificări pe legislaţia UE în domeniul concurenţei în cazul contractelor colective de muncă ale persoanelor care desfăşoară activităţi independente fără a fi angajaţi şi care doresc să îşi îmbunătăţească, în mod colectiv, condiţiile de muncă, inclusiv remuneraţia, când se află într-o poziţie de negociere relativ slabă faţă de platforma căreia îi prestează servicii.

În concluzie, autorităţile europene au preluat iniţiativa, au publicat paşii necesari pentru adoptarea reglementărilor, astfel că ţările membre, inclusiv România, vor avea de adoptat, în viitorul apropiat, o legislaţie în baza căreia să trateze funcţionarea platformelor de muncă, statutul colaboratorilor, dar şi veniturile obţinute de aceştia. Rămâne de văzut care vor fi metodele concrete de implementare a reglementărilor europene şi cum acest set de măsuri va influenţa calificarea statutului de „salariat“ din perspectiva dreptului muncii, precum şi cea de „dependent“ din punct de vedere fiscal. Sau poate, aşa cum spuneam mai sus, ne vom îndrepta spre conceptualizarea oficială a acestei noi categorii de lucrători care va trebui tratată distinct, fără a încerca să o încadrăm într-una din cele două categorii existente, doar pentru că ne-am obişnuit să operăm în această logică binară.

Raluca Bontaş este Partener, Global Employer Services, Deloitte România, şi Florentina Munteanu este Partener Reff & Asociaţii I Deloitte Legal

Această opinie a fost publicată în catalogul Top 1.000 cele mai mari companii din România, anuar aflat la ediţia a V-a şi care vorbeşte despre liderii de business din România, companiile care reprezintă 45% din cifra de afaceri totală din economie

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO