România a soluţionat în 2019 mai puţine proceduri de acord reciproc (MAP) decât în 2018, arată ultimul raport al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. Prin comparaţie, în 2018, rata de soluţionare a fost de 14%, iar în 2019 de doar 10,2%, procentul României situându-se sub media UE, de 33,7%. O rată de soluţionare scăzută înregistrează şi Ungaria (20%) şi Polonia (21,13%). În plus, majoritatea speţelor rezolvate de România nu au eliminat dubla impunere.
Procedura de acord reciproc (MAP) reprezintă un mecanism de soluţionare a litigiilor fiscale transfrontaliere, ce poate fi utilizat atunci când două jurisdicţii (state) nu se pun de acord asupra interpretării sau aplicării unor reguli fiscale sau dispoziţii ale Tratatului privind evitarea dublei impuneri. Pentru a înţelege miza acestor proceduri, trebuie să avem în vedere că dubla impunere internaţională poate rezulta atunci când două administraţii fiscale încearcă să impoziteze aceleaşi tranzacţii sau activităţi. Altfel spus, fiecare stat încearcă să tragă către propriul buget banii din impozitele realizate de acelaşi contribuabil, trecându-l la baza sa impozabilă, în detrimentul celuilalt.
Acum, când competiţia pentru atragerea de venituri fiscale este tot mai agresivă, din ce în ce mai multe state analizează cu atenţie locul în care se impozitează tranzacţiile, în încercarea de a maximiza valoarea celor impozitate în statul respectiv.
Evident, direct afectate în această competiţie sunt companiile, care plătesc impozit pentru aceeaşi tranzacţie în două state diferite. Aici intervine procedura de acord reciproc, care pune statele la aceeaşi masă cu contribuabilul. Cum un stat poate avea un interes financiar mai mare decât celălalt, contribuabilul îşi poate găsi, astfel, un partener, care să îl sprijine în litigiul internaţional.
În viitor, OECD îşi propune să vină şi mai mult în sprijinul companiilor şi să pună un accent şi mai mare pe utilizarea acestor proceduri – dovadă şi Instrumentul Multilateral pentru Modificarea Tratatelor de Evitare a Dublei Impuneri.
Pentru a produce efectele dorite pentru părţile implicate, companii şi jurisdicţii, această procedură trebuie să funcţioneze cât mai eficient.
Dacă analizăm datele Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), România încă mai are de lucru la eficientizarea soluţionării procedurii de acord reciproc. Din şapte acorduri închise în anul 2019 în România, două s-au închis prin respingerea accesului la procedură, unul prin retragerea contribuabilului, iar altul a fost rezolvat intern (unilateral). Restul de trei acorduri soluţionate, care vizau preţurile de transfer, nu au eliminat total dubla impunere. Prin urmare, din cele şapte acorduri, niciunul nu a reuşit să elimine dubla impunere. În schimb, vecinii noştri, Polonia şi Bulgaria, au avut mai multe cazuri rezolvate prin acord bilateral de eliminare completă a dublei impozitări.
În plus, dacă privim statistica OECD îndeaproape, constatăm că, per total, numărul de cazuri intrate în procedura de acord amiabil a crescut până la 2.700 în 2019, într-un ritm destul de accelerat, de aproximativ şapte proceduri iniţiate în fiecare zi. De altfel, numărul cazurilor MAP aproape s-a dublat din 2016 şi se aşteaptă ca această tendinţă să continue, în ciuda crizei sanitare.
La nivel global, s-a înregistrat şi o creştere a numărului de speţe soluţionate – cu 70% mai multe în 2019 decât în 2016. În sfera preţurilor de transfer, autorităţile şi-au mărit capacitatea de soluţionare a procedurii de acord amiabil, închizând în 2019 cu 50% mai multe proceduri amiabile decât în 2016.
OECD mai spune că aproximativ 85% din MAP-urile încheiate pentru cazurile de preţuri de transfer în 2019 au rezolvat complet problema (comparativ cu 80% în 2018), iar timpul de soluţionare a acestora a scăzut şi el, până la o medie de 25 de luni.
În concluzie, ce ar fi de făcut? Tehnic, avem de recuperat atât decalajul privind rata de proceduri soluţionate (de la 10,2% la 33,7 % media UE), cât şi pe cel privind intervalul de timp în care se realizează soluţionarea procedurilor (de la 86 de luni în Romania la 25 de luni, media OECD).
Dar, pentru a atinge acest nivel, este esenţială implicarea autorităţilor fiscale din România în eficientizarea acestui proces şi în derularea unui dialog cu alte state pe tema procedurii de acord reciproc.
Acest demers este important pentru buget (doar anul trecut, Fiscul a stabilit suplimentar în sarcina contribuabililor verificaţi, prin majorarea bazei impozabile, peste 166 de milioane de euro), pentru poziţionarea noastră în raport cu alte state, dar, mai ales, pentru a da încredere companiilor, contribuabililor, că se pot obţine rezultate reale şi în România.
