E oarecum surprinzator sa vedem ca principalele subiecte fiscale discutate pe larg zilele acestea sunt impozitul pe dividende si impozitul pe venitul microantreprinderilor.
M-am intrebat de ce se intampla acest lucru.
Raspunsul la intrebare pare a fi foarte la indemana: pentru ca este in natura firii noastre sa ne plangem mereu de cate ceva si sa vedem mereu mai intai partea goala a paharului si de-abia dupa aceea pe cea plina.
Noul nostru guvern a avut curajul sa faca unele lucruri foarte bune: a introdus cota unica si a redus impozitul pe profit la un nivel extraordinar de competitiv -16%. Acesta este un lucru bun, as spune chiar foarte bun!
Si simt nevoia sa spun aceasta pentru ca foarte multi dintre noi cred ca lucrurile bune ni se cuvin dar uita ca nimic nu vine gratis. Iar impozitul pe venitul microantrepreinderilor, impozitul pe dividende si anularea reducerii de 2% la contributiile sociale este pretul care se cere platit pentru lucrurile bune care au fost facute.
Este acesta un abuz de forta? Unii vor zice ca da. Este ilegal sau neconstitutional? Unii vor zice ca da, dar cei mai multi dintre profesionisti vor raspunde ca nu.
Cei mai multi dintre cei care isi exprima insa gandurile vor fi insa cei care sunt impotriva. Este in natura noastra sa ne plangem intotdeauna cand nu suntem de acord cu ceva, dar ramanem in acelasi timp tacuti atunci cand suntem de acord sau cand acceptam unele decizii.
Pericolul pe care eu il vad este ca cei care vocalizeaza impotriva impozitului pe dividende si a impozitului pe microantreprinderi dau vina pe cota unica. Iar acest lucru este total gresit!
Haideti sa vorbim putin despre microantreprinderi: cati dintre noi am auzit pe cineva plangandu-se de faptul ca in cele mai multe cazuri aceste structuri sunt folosite in mod abuziv pentru a remunera munca dependenta si a nu da salarii? Nu zice nimeni nimic despre asta pentru ca cei mai multi dintre noi abuzam de aceasta lege pentru beneficiul personal. Acum oamenii se plang ca s-a dublat impozitul... Ma intreb insa care ar fi fost reactia celor care acum se plang daca "portita" pentru abuz ar fi fost inchisa (si era extrem de simplu!)? Nu cred ca ar fi strigat in public: "lasati-ne sa continuam abuzul, nu vrem sa platim 16% si nici contributii sociale". Evident insa acum se plang ca noul guvern defavorizeaza "micii intreprinzatori"... Nu am auzit inca pe nimeni sa spuna clar si raspicat ca impozitul pe venitul microantreprinderilor nu reprezinta o facilitate, ci este o alternativa mult simplificata a impozitarii pe profit.
Este acum impozitul de 3% prea mare? Nici o problema, "micul intreprinzator" va opta pentru foarte rezonabilul 16% impozit pe profit.
Sa vorbim putin si despre impozitul pe dividend: isi aduce cineva aminte ca in 2000 cand s-a redus acest impozit de la 10 la 5% sa fi existat cineva care sa spuna ca pentru profitul obtinut in 1999 trebuie platit 10%? Eu nu tin minte asa ceva. Haideti sa fim rezonabili, domnilor! Atunci a fost normal sa platim 5%, dar acum dintr-o data acest lucru a devenit ne-constitutional, aplicare retroactiva a legii, etc, etc...
Daca vrem sa ne plangem despre politica fiscala a noului guvern, avem motive pentru a o face, dar nu acestea. Eu unul ma intreb care este motivul pentru care impozitul pe castigul de capital obtinut din vanzarea de parti sociale si actiuni este 1% in loc sa fie cota unica de 16%. Poate cineva sa imi dea o motivatie pentru care o companie care investeste in astfel de bunuri plateste impozit pe castig 16% (10% in unele cazuri) dar pentru acelasi profit persoana fizica plateste doar 1%? Sau poate cineva sa imi explice de ce speculatiile imobiliare care pe multi i-au facut milionari in orice valuta de pe Terra nu sunt impuse deloc? Sau de ce Guvernul permite abuzul de microantreprinderi desi stie exact cum stau lucrurile?
De ce nu discutam si despre speranta desarta a Guvernului de a impozita salariile cu adevarat mari care in acest moment nu sunt declarate? Crede cineva ca exista o sansa cat de mica pentru ca acest lucru sa se intample? Eu unul cred ca nu, nu atata timp cat contributiile sociale raman 49% fara ca baza de calcul a acestora sa fie plafonata la un nivel rezonabil si atat timp cat se va permite ca munca sa fie remunerata ca "prestare de servicii" prin intermediul microantreprinderilor si nu prin salarii.
Noi insa nu discutam serios despre aceste lucruri, suntem prea ocupati cu micile noastre interese cotidiene, cu dividendele, cu microantreprinderile si altele asemenea...
Mai sunt inca multe de facut pentru a putea vorbi intr-adevar de o reforma fiscala adevarata. Altfel, exista un serios risc de a esua din nou. Deocamdata cred ca avem doar o relaxare fiscala. Sper ca noul Guvern intelege acest lucru.
* Gabriel Biris este avocat specializat in legislatie fiscala la firma Salans
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
