Am citit zilele acestea, cu dezamăgire, apeluri venite de la doi tineri şcoliţi, consilieri ai primului ministru Ponta, apeluri transmise către noi de a ne plăti taxele şi impozitele sau chiar de a cumpăra usturoi de la bătrâne de pe trotuar. De ce spun “cu dezamăgire”? Pentru că rolul consilierilor este, în opinia mea, de a da “clientului” lor soluţii tehnice care să îl ajute să ia cele mai bune decizii în scopul dorit. În cazul de faţă, scopul a fost clar definit chiar de primul ministru: “ÎMI place să ÎMI plătiţi taxe”.
Pentru că nu am niciun respect pentru cei care critică de dragul criticii, o să fac un exerciţiu cu câteva sfaturi.
Începem cu lucrurile simple, fără impact bugetar:
- Plata TVA la încasarea facturii trebuie făcută opţională, pentru că aşa cum este acum omoară firmele mici. În plus, ne paşte un infringement (la câte avem, pare însă că nu mai contează…);
- Să renunţe la forfetar, va crea haos şi stimula evaziunea. În caz că nu o face, să aplice forfetarul doar la firmele mici, scutite de TVA. Eventual să ridice plafonul de scutire pentru TVA la maximul permis de directivă;
- Să ia măsuri reale de combatere a fraudelor fiscale. Pentru început, nu ar strica să se uite la politicile cu privire la KYC aplicate de bănci şi să le aplice măcar companiilor care sunt înregistrate ca plătitor de TVA. Nu s-a întrebat oare nimeni cum e posibil să dai licenţă să colecteze bani publici (în fond, asta înseamnă codul de TVA) unor persoane pe care nu le cunoşti?
- Să extindă măsurile de taxare inversă la maxim posibil;
- Să nu mai blocheze rambursările de TVA cu tot felul de scuze ridicole (avem deja infringement). Să extindă măsurile de rambursare fără control anticipat la toate companiile care sunt în perioada de investiţie, să permită majorarea SIN în cazul companiilor care încă mai cresc;
- Să nu mai agaseze contribuabilii cu interpretări ultra-agresive ale legislaţiei fiscale;
- Să suspende de drept executarea silită a sumelor contestate, măcar până la soluţionarea de către ANAF a contestaţiei;
- Să concentreze forţa de control pe marea evaziune, de acolo vine pericolul şi pierderile cele mai mari. Mica evaziune va fi eliminată mai încet, în mare parte pe cale naturală, nu acolo este problema.
După care aş continua cu lucrurile ceva mai complicate:
- Contribuţiile sociale sunt vraişte – trebuie asezate pe principii corecte, baza de calcul plafonată rezonabil (5 salarii medii este prea mult, 3 ar fi un bun început) iar la salariile mici acordată deducerea personală (care oricum nu a mai fost indexată din 2004…) şi la contribuţii, nu numai la impozit. În felul acesta ar stimula declararea salariilor exact acolo unde sunt problemele: la extreme;
- Impozitul pe clădiri – are şansa să facă o reformă reală, împins de FMI. Să nu o rateze păstrând valoarea de piaţă ca bază de calcul al impozitului;
- Orice lărgire a bazei impozabile să fie acompaniată de o reducere a cotei de impozit (win-win);
- Legislaţie de holdinguri – ar da un mesaj către lume că România este interesată să devină un actor economic regional puternic;
- Cota de TVA trebuie redusă rapid, iar asta se poate face uşor, prin îmbunătăţirea colectării. Noi avem cota 24%, dar colectăm efectiv doar 12,5%. Bulgarii au 20% şi colectează 17%... Ei cum pot? Dacă vor fi interesaţi de răspunsul la aceasta întrebare, le recomand consilierilor să dea un telefon colegilor lor bulgari, le vor explica cu plăcere cum au reuşit ei. Eu am avut curiozitatea asta şi le garantez că va fi foarte educativ.
- Un plan serios de reformă al sistemului de pensii. Nu trebuie să uitam că avem o uriaşă problemă care creşte ca un tsunami: sistemul public de pensii, aşa cum este el acum, va intra în colaps (fără dubii!) atunci când noi, “decreţeii”, vom ajunge “la ţărm”.
Recomandările de mai sus nu au culoare politică, sunt strict profesionale. Sunt cerute de întreprinzători de ani de zile, indiferent de cum votează aceştia. Au fost cerute şi lui Boc, şi lui Tăriceanu şi lui Năstase. Nici unul nu a făcut decât să cârpească, în funcţie de nevoile imediate ale bugetului.
Întreprinzătorii, români sau străini, îşi plătesc taxele cu plăcere atunci când au de unde. Dacă însă economia este sufocată de măsuri antieconomice, de lipsă de viziune, de incertitudine, de corupţie, de lipsa finanţării – de unde să plătească? Mediul de afaceri are nevoie de mesaje şi măsuri implementate cu curaj şi profesionalism pentru a putea reacţiona pozitiv, inclusiv prin plata taxelor. Antreprenorul trebuie să fie principalul aliat al guvernului, un partener – nu un duşman, asa cum este tratat acum. Prezumţia de vinovăţie este regulă (faci bani, siguri furi taxele…) şi nu excepţia. Acest lucru trebuie să înceteze.
Gabriel Biriş este partener al casei de avocatură SCPA Biriş Goran
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
