Când vor veni datele statistice, vom vedea că primul trimestru din acest an a fost prost din punct de vedere economic, din punct de vedere al businessului: vânzările au scăzut, ceea ce înseamnă că şi încasările s-au redus, consumul s-a redus accelerat, peste previziuni, din cauza scăderii puterii de cumpărare, adică creşterea salarială a fost extrem de redusă (3%), nereuşind să acopere creşterile de preţuri, adică inflaţia de 9% an la an, investiţiile au fost slabe, în special cele private, iar numărul de locuri de muncă a început să scadă.
Ce nu a spus Felix Pătrăşcanu este că şi Fan Courier a început să opereze restructurări, să mai reducă numărul de oameni, pentru că businessul a scăzut, piaţa de e-commerce şi-a redus creşterea.
Fan Courier şi eMag nu sunt singurele companii care au început să-şi restructureze operaţiunile din cauza scăderii businessului, scăderii comenzilor, scăderii consumului.
În bănci se simte şi se aude un vânt rece de reduceri şi din motive de piaţă, din motive de digitalizare, automatizare şi AI.
Acum câteva zile, una dintre cele mai citite ştiri de pe zf.ro a fost cea legată de restructurările pe care le face Oracle în operaţiunile din America şi cele globale, 18.000 de angajaţi fiind puşi pe lista de restructurări. Având în vedere acest lucru, şi cei peste 3.000 de angajaţi din România au început să simtă un vând rece pe şira spinării, considerând că este doar o chestiune de timp până când se va ajunge pe piaţa din România.
Şi IT-iştii îşi pun problema din ce în ce mai serios unde să se ducă (sigur nu se vor duce să-şi ia ajutorul de şomaj), unde să găsească o altă poziţie deschisă, unde să trimită repede CV-ul înaintea altora. Piaţa de IT nu mai este deloc aşa de generoasă cum era acum câţiva ani, şi dacă vrei să-ţi găseşti ceva trebuie să reduci aşteptările salariale.
Companiile şi băncile mari din întreaga lume, inclusiv din România, au raportat profituri mari pentru anul trecut, dar şi aşa sunt presaţi să opereze restructurări. Profitul nu prea are legătură cu deciziile de restructurare luate la vârf, după cum am scris într-o altă opinie.
Vom auzi din ce în ce mai multe companii care vor face restructurări, inclusiv în România, sub presiunea reducerii creşterii economice, sub presiunea recesiunii care se instalează peste tot în economia românească, sub presiunea războaielor şi a crizelor geopolitice. Am trecut de la geopolitică la geoeconomie, cu toate efectele pe care le vedem în jurul nostru şi pe care urmează să le simţim pe propria piele.
Cum am mai spus, suntem în recesiune, dar încă nu suntem în criză.
Dar dacă vor, cei aflaţi acum la guvernare pot trimite România peste noapte într-o criză politică, economică, financiară, socială. Lumea simte din ce în ce mai mult creşterile de preţuri, inflaţia, în condiţiile în care salariile nu mai cresc şi nici nu sunt mari speranţe că vor creşte. Creşterea preţurilor la benzină şi motorină din cauza războiului din Iran amplifică şi mai mult starea de nervozitate şi incertitudine privind viitorul.
Din punct de vedere macroeconomic, atâta timp cât nu se produce o ruptură asupra indicatorilor vizibili - curs valutar, dobânzile la lei, alte majorări de taxe şi impozite - , care sunt cei mai urmăriţi, lumea încă nu percepe criza.
Atâta timp cât cursul valutar leu/euro este stabil, şi este extrem de stabil în aceste săptămâni – spre exemplu, la casele de schimb din Bucureşti, cursul era duminică cotat la 5,06 lei/euro la cumpărare/5,09 lei/euro la vânzare -, chiar sub cursul de la BNR, publicul nu are percepţia legată de criză, mai ales că şi dobânzile la lei sunt destul de stabile. Ministerul Finanţelor contină să plătească dobânzi mari la titlurile de stat Fidelis şi Tezaur, peste 7%, ceea ce dă o stare de oarecare stabilitate.
Agenţiile de rating, ultima fiind S&P, au menţinut ratingul acordat României, ceea ce dă un respiro guvernului până la următoarea evaluare. Dar dacă ne trezim cu o criză politică, lucrurile o pot lua razna imediat în primul rând pe pieţele financiare. România a ajuns cu datoria publică la un nivel extrem de ridicat şi are nevoie continuă de bani pentru finanţarea deficitului bugetar şi refinanţarea datoriilor care ajung la scadenţă.
BNR poate controla cursul valutar leu/euro, dar mă îndoiesc că poate controla sută la sută dobânzile la euro şi chiar dobânzile la lei la care se împrumută guvernul şi ţara.
La polul opus, în ciuda recesiunii care câştigă teren, Calea Victoriei din Bucureşti continuă să fie plină în weekend, iar clienţii nu stau la mese şi în picioare cu o merdenea, o cafea şi o apă plată cu lămâie, ci chiar sunt şi pahare de vin sau prosecco.
La MAYFAIR 39 şi la P+1, cele mai în vogă bistrouri de pe Calea Victoriei, plus Chocoloco, lângă Capşa, era full, iar lumea corporatistă se simţea bine, departe de războaie şi recesiune.
Nu ştiu cum este în timpul săptămânii, dar era plin în weekend.
Există o anumită rezistenţă şi rezilienţă la schimbările economice şi de business, dar să vedem cât va mai ţine, dacă lucrurile nu se îmbunătăţesc, că de înrăutăţit se pot înrăutăţi peste noapte.
PS: Urmează creşterea preţurilor cartelelor la metrou de la 5 la 7 lei.
