Datele Eurostat arată că România a avut, în 2020, venituri la buget, ca procent din PIB, de 31,1% (cu excepţia Irlandei care este o ciudăţenie statistică).
Este cel mai mic procent de colectare din Uniunea Europeană (minus Irlanda). În aceste condiţii şi puterea statului de a susţine serviciile generale - învăţământ, sănătate – este la limită şi, de aceea, ce se vede strâns în visteria statului merge, în proporţie de 85%, doar spre salarii şi pensii.
Între ţările din regiune, Bulgaria a strâns la buget, anul trecut, 39,3% din PIB, Cehia 41,3% din PIB, Polonia 42,8% din PIB şi Ungaria, 43,5% din PIB. În condiţiile în care nivelul taxelor din aceste ţări, împreună, variază foarte puţin. Tările din vestul continentului stau mult mai bine decât media UE de 46,8% din PIB. Germania a adus la buget, în 2020, 45,2% din PIB, Belgia 50,6%, Danemarca, 49,2%, Franţa, 52,9%. România? 31,1%! La astfel de sume colectate la buget şi puterea de a ajuta economia în criză a fost pe măsură. De aici discuţiile şi furiile că banii promişi de guvernul român nu au ajuns la ţintă, în vreme ce, în alte ţări, economiile sunt inundate cu bani – din buget şi din împrumuturi. Criza şi slaba colectare au crescut, într-un singur an, datoria publică a României cu 12 puncte procentale din PIB, până la 48%. Este un salt enorm, niciodată întâlnit în ultimii 30 de ani. Deficitul bugetar de anul trecut, de 102 miliarde de lei (21 mld. euro) este mai mare, în euro, decât împrumutul făcut, în criza trecută de România de la FMI, UE şi Banca Mondială - împrumut de 20 mld. euro.
Iar povara publică va creşte pentru că statul va face, în acest an, încă o datorie de cel puţin 70 de miliarde de lei. Este adevărat că multe cheltuieli sunt făcute pentru combaterea pandemiei – cel puţin 50 de miliarde de lei, în 2020, spune Ministerul Finanţelor. Povestea este că noi nu ştim cât vor dura anii “vacilor slabe”. Nu am economisit în anii “vacilor grase” şi acum trăim din împrumuturi. Când 85% din veniturile curente ale statului merg în pensii şi salarii, statul nu este altceva decât un cerşetor în praful drumului. Este careva să-i dea un ban, poate să-şi cumpere o pâine. Nu-i dă? Vai viaţa lui!
Povestea complicată pentru stat este că şi bănuţul strâns din cerşeală se adaugă la datoria publică şi, la un moment dat, şira spinării statului s-ar putea rupe de atâta povară. Suntem, e drept, în criză şi este esenţial să scăpăm din ea. Dar de ce Bulgaria strânge mai mulţi bani la buget ca România? De ce Franţa, Germania sau Austria stâng la buget cu 60% mai mult decât strânge România (% PIB)? Este vorba despre taxe? Este vorba de altceva? Eu am o idee, dar cel care trebuie să răspundă nu sunt eu. Nu mai este de râs aici.
Grecia plânge azi după comorile sale antice aflate în muzeele Angliei. Da, este un furt, nu încape îndoială, dar cum a fost el posibil? Cu multă vreme în urmă, Grecia s-a îndatorat puternic şi nu a mai putut să-şi plătească datoriile faţă de Imperiul Britanic şi atunci Anglia a pus tunurile de pe navele sale pe porturile greceşti, până ce grecii îşi plătesc datoriile. Şi, cum se plimbau ei pe acolo, au găsit lucruri mişto de care grecii habar nu aveau şi le-au luat cu ei acasă şi s-au umplut de bani. Iar acum grecii plâng cam degeaba. Ce papa lupul, bun păpat ramâne.
