Nu pot sa inteleg de ce certurile politice dambovitene au generat un efect de contagiune pe relatia externa. Nici nu vreau să mă gândesc că nu mai există prudenta în planul politic, acolo unde zgomotul provocat de mişcări neaşteptate ne costă foarte mult, atât economic cât şi social.
Desi exista stabilitate macroeconomica, avem una dintre cele mai mari cresteri economice din UE, credibilitatea este ridicata si costurile de finantare sunt la un minim istoric, riscul de default este redus... amenintarile la adresa sustenabilitatii economice, mai ales prin efectul de neincredere – puternic contagios pe pietele financiare internationale - nu au disparut. Inca exista probleme structurale in Uniunea Europeana, incertitudini care determina nevoia de precautie, de prudenta, nevoia de a constitui buffere si de a face pasi mici, graduali, sustenabili.
Vor urma inca 3 ani dificili. Perioada 2014-2016 va fi grea din punctul de vedere al consolidarii echilibrelor macroeconomice şi sociale. Efectul de contagiune determinat de lentoarea cresterii in zona euro, menţinerea la un nivel de alarmă a incertitudinilor pe pieţele financiare dar şi problemele interne legate de deficitele ridicate de asigurări sociale, plata despăgubirilor de orice tip scadente în 2015 si 2016, lipsa spaţiului fiscal pentru stimularea sectorului privat şi revenirea graduală a dinamicii pozitive a ocupării sunt semnale de alarmă demne de luat în seamă. Dacă mai punem aici necesitatea continuării ajustării fiscale cu transfer pe partea ei calitativă – plan de raţionalizare severă a cheltuielilor publice, restructurarea companiilor de stat şi accelerarea reformelor structurale în educaţie şi sănătate avem un tablou, chiar dacă incomplet, a ceea ce ne asteapta, indiferent de admiratiile politice.
În prezent, România se află într-o zonă de stabilitate macroeconomică rezonabilă. Indicatorii de semnal ne arată că stăm mai bine decât multe ţări din “clusterul” nostru şi chiar din Zona Euro. Ne imprumutam mai ieftin decat Italia sau Spania. România este securizată, respectand tintele convenite cu FMI si CE, consolidand bufferul din Trezorerie la 5 luni de acoperire a cheltuielilor curente.
Increderea investitorilor interni si externi se vede in reducerea randamentelor la emisiunile interne si externe de obligatiuni. România si-a respectat ţinta principală a acordului preventiv – reducerea deficitului bugetar efectiv de la 4,1% din PIB în 2011 la 2,5% din PIB în 2013. Deficitul bugetar structural se va reduce aproape la jumatate, ajungand la 1% din PIB in 2015. Ca urmare a eforturilor de ajustare făcute de toate guvernele post criză, nevoia de finantare bruta a României va scădea puternic.
Riscul de default (intrare in incapacitate de plata) al României a scăzut de la 26,2% în trimestrul 3 2011 la 20,5% în trim3 2012 la 13,27% in trim 3 2013 (analiza Credit Market Analysis, parte a S&P, CMA Global Sovereign Credit Risk Report www.cmavision.com). Romania este mai putin riscanta decat Portugalia, Spania, Italia, Slovenia şi Ungaria. Prima de risc pe care o practică asigurătorii pentru titlurile emise de statul român (CDS) a ajuns în jurul a 200 puncte de bază, respectiv 2,15% comparativ cu 337,5 puncte de bază, adică 3,37% în Q1 2012, ceea ce reprezintă o reducere cu peste o treime în această perioadă. Nu în ultimul rând, în prezent, soldul buffer-ului din Trezorerie este de 5 mld. euro acoperind perioada minim prevăzută pentru finanţarea deficitului bugetar şi a datoriei.
Aceasta este fotografia actuală. În condiţiile în care criza politică va genera efecte externe şi se va manifesta o perioadă mare de timp – incertitudinea politică ca factor de influenţă temporar, tranzitoriu asupra economiei se va transforma în factor permanent, recurent şi va începe să genereze costuri. Un scenariu în care am putea regăsi: imposibilitatea de rostogolire a datoriei pe termen scurt ca urmare a creşterii ratei dobânzii pe pieţele externe; ratarea procesului de ajustare fiscală prin neândeplinirea ţintelor convenite cu creditorii internaţionali, creşterea CDS urilor şi a riscului de ţară, mărirea costului refinanţării datoriei publice scadente şi a deficitului bugetar. Nu doar creditorii externi, dar şi băncile autohtone vor împrumuta Guvernul mult mai scump. Moneda naţională poate avea perioade de depreciere bruscă. Volatilitatea cursului de schimb va creşte, ceea ce poate genera pierderi pentru agenţii economici. Deprecierea monedei va mări la rândul său costul finanţării externe a datoriei publice; în plus contribuie automat la majorarea acesteia, în condiţiile în care un procent semnificativ din aceasta este în valută. Deprecierea monedei poate mări ponderea creditelor neperformante dincolo de pragul psihologic de 25%, ceea ce se va repercuta asupra procesului de creditare şi va avea impact negativ asupra creşterii economice. Relansarea economiei româneşti va avea loc cu un decalaj semnificativ faţă de anticipările formate.
Nu aş dori să mai trăim în România încă un scenariu negru. Un nivel ridicat al zgomotului politic ar putea conduce pe termen scurt – anul viitor – la o creştere economică mai redusă, la o depreciere de peste 5% faţă de euro şi la o creştere a ratei de dobândă la care ne finanţăm. Costurile vor apărea imediat. Plus 0,03% din PIB în 2014 din cauza deprecierii potenţiale a cursului cu 5%, circa 0,4% din PIB impact asupra gradului de îndatorare determinat de o creştere economică mai mică cu 1 punct procentual faţă de estimarea din proiecţia de buget şi 0,14% din PIB costuri suplimentare apărute prin eventuala mărire (cu 1 punct procentual) a dobânzilor legate de nevoia de finanţare brută a României în 2014.
Deci s-ar putea ajunge la costuri agregate de circa 0,57% din PIB în 2014. Adică 826 milioane euro costuri provocate de criza politică, pentru 2014, adică 2,26 milioane euro pe zi.
Fiecare dintre noi va plăti din buzunar, în medie, în 2014 circa 39 euro pentru eventualele decizii imprudent fundamentate ale decidenţilor politici. Avem nevoie de raţionalitate în fundamentarea şi implementarea deciziei politice. Altfel, stressul financiar si perceptiile negative se pot intoarce impotriva noastra. Portugalia a simtit asta in Iulie 2013. In numai cateva ore a ajuns aproape de faliment, dobanda la obligatiuni crescnd de la 6 la 8%, dincolo de limita de sustenabilitate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
